Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În ciuda faptului că numărul statelor UE care se confruntă cu scăderea preţurilor (deflaţie) a ajuns la 15 în septembrie, faţă de 12 în august şi 9 în iulie, în România preţurile cresc (e inflaţie). Şi nu se majorează cu puţin, pentru că ne plasăm pe cel de-al doilea loc în Uniune după cât de mult se scumpesc mărfurile. Care să fie cauza? Vă mai amintiţi de deficitul structural? E partea deficitului bugetar care e “responsabilă” cu inflaţia, în condiţiile în care aceasta din urmă - ştie toată lumea - este o măsură a lipsei de performanţă. Iar când se observă că la majoritatea statelor europene preţurile scad şi la noi tot cresc, asta înseamnă că deficitul structural nu se corectează, şi că deficitul bugetar se micşorează ca urmare a ajustării deficitului ciclic. Cu alte cuvinte, atunci când guvernul creşte taxele şi vede că nu se încaseaze, el începe să “taie” dinspre deficitul public spre cel structural. De ce nu procedează invers? Ca să nu deranjeze interesele politice, chiar dacă astfel taie din bazele dezvoltării.
Ceea ce mai trebuie menţionat este că această conservare a deficitului structural e strâns legată de lipsa de transparenţă a execuţiei bugetare, în condiţiile observăm cu toţii că lipseşte corelaţia dintre venituri şi cheltuielile corespondente. De exemplu, dacă se majorează nişte taxe cu scopul declarat de a finanţa împreună cu fondurile europene construcţia unui element de infrastructură, însă ceea ce se strânge se utilizează în alt scop, anulând corespondenţa cheltuieli - venituri, contribuabilii nu se vor mai înghesui să plătească deoarece sesizează că banii au fost deturnaţi. Şi ce face executivul când vede că nu încasează? Scade deficitul bugetar reducându-l pe cel ciclic, cu care se dezvoltă ţara. Nu se apucă să umble la bugetele locale independente, ca nu cumva să-i deranjeze pe baronii locali care câştigă alegeri...
Recapitulăm. Deficitul bugetar al Românie a consemnat un recul semnificativ, a scăzut de la 9% din PIB în 2009, la mai puţin de 3%, intrând sub limita de risc prevăzută în Tratatul de la Maastricht. Dar important este nu doar că soldul negativ e mic, ci şi ce se întâmplă în interiorul său. Pentru că în situaţia în care acesta se micşorează fără să se reducă deficitul structural se observă cum avem inflaţie când ceilalţi se confruntă cu deflaţia. Ceea ce nu concordă cu obiectivele pe termen mediu ale UE privind dezvoltarea României şi contravine intereselor românilor.
