Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O imagine devine dintr-o poză o fotografie atunci când spune mai multe decât arată. Aceasta devine memorabilă ca o amintire de neuitat - ca acelea pe care le revezi în secundele dinaintea morţii, în filmul vieţii tale. şi este o scriere fără de sfârşit, pentru că ea se continuă, până la capătul vieţii, în memoria, mintea şi sufletul privitorului.
Fotografia nu este nici ceva atât de simplist şi nici ceva atât de sofisticat/complicat cum cred unii. Este exprimarea vizuală a ceea ce eşti şi a ceea ce "cauţi tu în viaţa ta". Iar ceea ce eşti, asumat cu onestitate, curaj, lipsă de prejudecăţi şi fără ipocrizie, iţi oferă şansa să arăţi altora lumea prin ochii tăi. Fiecare fiinţă umană este o entitate unică, irepetabilă şi originală. Atunci când cineva reuşeşte să-şi descopere şi să-şi asume liber, creativ şi curajos această unicitate a unui mod de a vedea lumea, se naşte fotografia. şi nu atunci când cineva are bani suficienţi să-şi adjudece un studio foto dotat cu cele mai scumpe scule, plus asistenţii de serviciu. Înainte de toate, trebuie să ştii cine eşti, ce vrei şi ce cauţi, ca să afli dacă ai ceva de spus şi dacă, având ceva de spus, este cazul să o faci, în general şi prin imagine, în special. Abia atunci vei şti exact ce scule îţi trebuie ca să începi, iar "arsenalul fotografic" va creşte - sau nu - odată cu dezvoltarea viziunii tale şi cizelarea talentului. Talentul este ca un copil. Dacă nu ştii să-i fii părinte, moare sau se deformează exact ca un copil crescut prost.
Cadourile scumpe nu aduc fericirea copiilor, tot aşa cum nici aparatele foto şi echipamentele scumpe nu sunt hrana spirituală a talentului.
De mută vreme s-a construit în mintea mea un fel de galerie virtuală - un fel de muzeu imaginar - cu fotografii văzute şi devenite, pentru mine, amintiri de neuitat, parte din viaţa mea. În ultima vreme, m-am gândit din ce în ce mai serios - posedat ca de un fel de foame aşa - să dau o formă şi un chip acestei galerii. şi cum nu sunt bogat şi, deci, nu am nici o ditamai vila sau o galerie - ca să pot achiziţiona şi expune aceste fotografii - am făcut un blog. Cu fotografie românească făcută de fotografi români. Unicul criteriu de selecţie? Să-mi placă mie, atât. Dacă-mi place, pentru mine este frumos. Nu vorbesc aici de artă, pentru că noi nu ştim dacă facem artă. Noi creăm imagini, mai bune sau mai proaste. Dacă ceea ce creăm noi va fi considerat artă, asta o va consacra istoria. Aşa că m-am apucat să selectez de la fotografii români acele imagini pe care le-aş vedea agăţate la mine pe pereţi, pentru că în opinia mea sunt de neuitat, memorabile ca nişte amintiri frumoase. Astfel, joi 21 februarie 2013, dimineaţa, a luat naştere romanian-photography.tumblr.com. Orice imagine văd în spaţiul public virtual (Internet) şi îmi place, o pun pe acest blog fotografic. Vor fi, în viitor, şi scurte interviuri cu aceşti fotografi. Eu nu am să public decât portretele mele făcute lor. Aşa, ca să se ştie clar cine sunt aceşti creatori români, pentru că nimeni nu a făcut aşa ceva vreodată cu lucrările lor de când a apărut Internetul pe plaiurile mioritice. şi cred cu tărie că aceşti creatori trebuie promovaţi pentru ca fotografiile lor să devină amintiri de neuitat şi pentru alţi oameni.
