Doamna Doina Cornea avertizează

Desigur, nu doar Doina Cornea are curajul să sesizeze public pericolul dictaturii. Sunt şi alţii care au realizat cine este Traian Băsescu. Unii au avut ghinionul să-l cunoască de aproape. Sunt criticii cei mai avizaţi. Din ce in ce mai mulţi insă işi tocesc curajul şi consimt să tacă. Este momentul in care, din ce in ce mai limpede, se aude vocea Doinei Cornea. Inseamnă că pericolul este real. Doina Cornea cară in spate o biografie care o legitimează. Vom intra din nou intr-un coşmar? Nu demult am sărbătorit pe străzi, imbrăcaţi elegant, intrarea noastră in clubul select al Uniunii Europene. Bucuria a durat o zi.

N-am avut prilejul s-o văd de aproape pe doamna Doina Cornea. Ii ştiam, ca atăţia alţii, vocea de la Europa Liberă şi textele de un curaj sinucigaş pe care le difuza in neant. Neantul acela era populat şi cu urechile noastre clăpăuge, infricoşate, păndind cu incordare fiecare sunet. Apoi am văzut-o la televizor in forfota nebună din finalul lui decembrie ’89. O femeie pirpirie din care ieşea o vocea subţire, uşor găjăită, - aţă in pericol de a se rupe in orice moment. Luptătoarea de la Cluj, unul dintre puţinii anticomunişti pursănge din Romănia (după Revoluţie au apărut cu nemiluita, ca ciupercile după ploaie), se prezenta lumii nu ca un trunchi viguros de stejar, ci ca o trestie firavă. Destui au desenat-o caricatural, transferănd peste graniţa lui ’89 o ură viscerală. Ciomăgită in beciurile Securităţii, torturată psihic pentru cele treizeci şi ceva de scrisori trimise intre ’80 şi ’89 lumii libere, păndită din pereţi şi tavane, din duşumele şi din cer, Doina Cornea a rezistat şi a ieşit, iată, invingătoare. "Minerii" lumii noi au menţinut-o ca ţintă şi adversar care trebuie nimicit. Vocea ei, printre atăţia gălăgioşi ai postrevoluţiei, s-a făcut doar atunci cănd a fost nevoie auzită. Lungi perioade a tăcut. M-am intrebat dacă nu i s-a intămplat ceva, dacă pericolele vechi, reactivate, nu i-au strivit făptura fragilă. Nu, Doina Cornea vorbeşte. Vorbeşte atunci cănd intuieşte pericolul iminent.

De curănd, Doina Cornea a rupt din nou tăcerea. A adresat o scrisoare intelectualilor, pe care ii avertizează asupra pericolului reactualizat al dictaturii. Poeta şi profesoara din Cluj acum cinci zile a implinit 78 de ani (n-am băgat de seamă s-o fi felicitat public cineva, să-i fi acordat vreo gazetă un colţ de pagină). Atenţie romăni, strigă ea, istoria se repetă. Sunteţi in pericol de a vă construi voi inşivă, cu orbirea voastră, cu votul vostru, un nou satrap, un nou stăpăn, un nou tartor. Treziţi-vă căt nu e prea tărziu. Il reinviaţi pe Ceauşescu. Numai că acest Ceauşescu este mai abil, mai viclean, mai periculos.

Am schimbat căteva vorbe, intr-o şcoală de ţară cu dascăli pe care ii cunosc demult. Suntem chiar prieteni. Şi ei, şi eu am trăit şi vremurile vechi, şi pe cele de azi. M-a uluit un lucru, incercănd să comentez cu ei mesajul Doinei Cornea, inclusiv un interviu acordat recent unei prestigioase instituţii media din lume. Directorul şcolii a tuşit semnificativ şi a arătat spre pereţi. Pereţii, adică, au din nou timpane. Pereţii ne ascultă. Am pronunţat numele preşedintelui Băsescu, criticat de Doina Cornea. Doi profesori au plecat imediat, chemaţi de treburi urgente in cancelarie, iar cel rămas cu mine a schimbat vorba. "Ce zici, plouă?", m-a intrebat el. Plouă, am răspuns eu ironic şi am plecat din şcoala in care pereţii strivesc din nou.

Preşedintele Traian Băsescu adună pe zi ce trece tot mai mulţi adepţi. Culege idei care plac mulţimilor şi defilează cu ele. Fură politică şi vinde politică. Aşa cum il ştiu, el personal nu crede in nimic. Decăt in steaua lui, din ce in ce mai mare, din ce in ce mai orbitoare. Traian Băsescu este un negustor dibaci care te fură la căntar. Dacă ai ghinionul să-l prinzi, răde. Răde cuceritor. Am greşit, zice. E omeneşte să greşeşti. Preşedintele Romăniei işi face cu ajutorul nostru partid. Un partid unic, cu eventual 75% dintre cetăţeni, membri cotizanţi. Are nevoie de acest partid pentru a-şi consolida puterea. Altfel, l-ar face praf intr-o secundă. Setea de putere a domnului Traian Băsescu este uriaşă, este de necontrolat.

Pericolul este real, pentru că Doina Cornea a inceput să vorbească din nou. Disidenta anticomunistă de la Cluj, aproape octogenară, cea care a rezistat tuturor incercărilor şi torturilor, vorbeşte din nou. Se adresează intelectualilor. Crede, probabil, in ei. Doina Cornea işi avertizează conaţionalii să sunt pe cale să-şi brodeze din nou cămaşa blestemului de care ne-am lepădat in urmă cu aproape două decenii.

Desigur, nu doar Doina Cornea are curajul să sesizeze public pericolul dictaturii. Sunt şi alţii care au realizat cine este Traian Băsescu. Unii au avut ghinionul să-l cunoască de aproape. Sunt criticii cei mai avizaţi. Din ce in ce mai mulţi insă işi tocesc curajul şi consimt să tacă. Este momentul in care, din ce in ce mai limpede, se aude vocea Doinei Cornea. Inseamnă că pericolul este real. Doina Cornea cară in spate o biografie care o legitimează. Vom intra din nou intr-un coşmar? Nu demult am sărbătorit pe străzi, imbrăcaţi elegant, intrarea noastră in clubul select al UE. Bucuria a durat o zi. Ziua următoare a inceput coşmarul. Coşmarul continuă, se accentuează. Simţi asta şi tu, cel care, o dată pe săptămănă, indrăzneşti să-ţi aşterni pe hărtie găndurile. Acum un timp puteai fi răsplătit cu un telefon de felicitare. Azi, voci răguşite te injură la trei noaptea şi te avertizează "bozgor impuţit, cară-te in ţara ta".