Două partide, două făcături

PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
PSD va reuşi "performanţa" de a-şi gîtui, la fel de iresponsabil cum a mai făcut-o de cîteva ori în istoria sa, una dintre puţinele speranţe politice de mai bine. Cît despre deranjul liberalilor de la Externe, Adrian Cioroianu a cedat nu fiindcă l-au lăsat nervii şi a dorit el să plece, ci pentru a nu fi dat afară de un premier vădit ostil.

PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
De obicei, vinerea e ziua marilor decizii şi a scandalurilor politice. Poate pentru că televiziunile aflate-n pană de subiecte de top au mai mult timp să disece în week-end gesturile şi deciziile oamenilor politici, poate pentru că atunci cedează nervii încordaţi de peste săptămînă, poate pentru că, pur şi simplu, aşa ne e dat nouă – românilor interesaţi de politică – să ne petrecem sfîrşiturile de săptămînă în faţa micilor ecrane. Evident, nici vinerea trecută n-a făcut excepţie. Aşa că ni s-au servit, într-o succesiune ameţitoare, candidatura social-democratului Cristian Diaconescu la Primăria Capitalei şi demisia liberalului Adrian Cioroianu din fruntea Ministerului Afacerilor Externe (MAE). S-o luăm în ordine cronologică la tonomatul de cuvinte.

PSD nu şi-a rezolvat nici o problemă dacă, din dilema Vanghelie sau Oprescu, l-a scos din pălărie pe Diaconescu. Pentru că, pe de o parte, n-a înmormîntat scandalul intern, respectiv, pe de altă parte, e gata să-şi sacrifice unul dintre cei mai curaţi, decenţi şi de viitor lideri pe altarul unor interese private meschine. Intrarea finului diplomat în cursa pentru postul de primar general nu e şi echivalentă cu cîştigarea Bucureştilor după 18 ani de secetă politică. Iar dacă Sorin Oprescu, omul creditat în sondaje cu şansele cele mai mari, va candida, pînă la urmă, ca independent, Cristian Diaconescu va juca un rol nefericit într-o nouă serie din "Misiune imposibilă". Fiindcă, în intimitatea cabinei de vot, mulţi simpatizanţi PSD vor pune ştampila apăsat pe doctor, iar partidul s-ar putea să se trezească, în turul doi al localelor, spectator la o finală PD-L – PNL. Şi asta fiindcă mi-e greu să cred că, de unul singur, Oprescu va reuşi să spargă barajul partidelor, pentru ca, ulterior, într-o căinţă supremă, să fie rechemat de propriul partid la masa deciziilor din Kiseleff. Mai mult decît atît, dacă Diaconescu se va izbi, după locale, cu fruntea de prag, atunci PSD va reuşi "performanţa" de a-şi gîtui, la fel de iresponsabil cum a mai făcut-o de cîteva ori în istoria sa, una dintre puţinele speranţe politice de mai bine. Fiindcă, nu e un secret pentru nimeni, actualul candidat al PSD la Primăria Capitalei este privit, în mediile politice interne şi (mai ales) externe, drept o soluţie atît pentru succesiunea dezamăgitorului Geoană la conducerea stîngii, cît şi la cea a lui Băsescu la Preşedinţia României. Dar poate că unii au misiunea de a uşura calea acualului şef de stat spre cel de-al doilea mandat şi execută disciplinat ordinele primite.

Cît despre deranjul liberalilor de la Externe, din punctul meu de vedere, problema e străveziu de simplă. La capătul unei campanii de presă isterice la adresa lui, stimulată vîrtos de la Cotroceni, care a ajuns în punctul culminant o dată cu tragicul "caz Crulic" din Polonia, Adrian Cioroianu a cedat. Şi n-a făcut-o fiindcă l-au lăsat nervii şi a dorit el să plece, ci pentru a nu fi dat afară de un premier vădit ostil, gata să-şi execute politic orice membru al Cabinetului numai să rămînă el în funcţie pînă la expirarea mandatului. Să fim bine înţeleşi, Cioroianu n-a strălucit la Externe, ba, dimpotrivă, a fost un campion al gafelor. Deci avea suficiente şi întemeiate motive să demisioneze pînă la "cazul Crulic". Pe care însă le-a ratat cu o suficienţă uluitoare. Înclin să cred că, dacă n-ar fi ştiut că-l va rade Tăriceanu, nu şi-ar fi depus nici acum demisia. Numai că acum a făcut-o după o lucrătură abjectă, pusă-n scenă de nişte oameni din sistemul care a refuzat să-l accepte. E vorba de faimoşii băieţi care, din punct de vedere ierarhic, raportează cu supuşenie la alte garnizoane. Pereni cum îi ştim, aceştia vor servi patria, tot cu credinţă şi devotament, chiar şi atunci cînd Cioroianu, Tăriceanu sau Băsescu vor deveni simple amintiri pe atît de mizerabila scenă politică autohtonă. Pentru că – nu-i aşa? – tot ei cîştigă...