Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O femeie îi povesteşte alteia despre ghicitoarea ei. "Îmi zicea cu o zi înainte de a se întâmpla: mâine ori plouă, ori nu plouă. Şi aşa era: ori ploua, ori nu ploua". Această parabolă fermecătoare exprimă, în substrat, capacitatea reală a omului de a vedea viitorul. Cele două eterne soluţii ale oricărei probleme, adică alb-negru, bucurie-durere, zi-noapte, sunt, vrei, nu vrei, părţi ale viitorului. Ştii că ele sunt când sunt şi ştii că una din ele va fi oricum.
Regăsim aici umorul popular, dar şi scepticismul sufletului în faţa capacităţilor clarvăzătoare. Tocmai scepticismul "pozitiv" este ceea ce pare că noi am pierdut, într-un fel sau altul, pe drumul vieţii. Suntem sceptici când cineva ne mărturiseşte iubirea sa, dar devenim de un optimism exagerat când o ghicitoare, de exemplu, ne spune ce nenorociri ne aşteaptă. În adâncimea sufletului se petrece un fenomen demn de luat în seamă: nu mai credem în oamenii care ne iubesc şi ne ajută, dar ne cuprinde fiorul credinţei în faţa unor bâjbâieli ale altora prin viitorul nostru. Când devenim victime ale unor oameni fără scrupule, în sensul că ne vindem sufletul pentru ca o vrăjitoare să ne aducă înapoi iubirea pierdută, noi nu facem decât să ne acceptăm starea de victime.
Raţiunea, luciditatea, capacitatea minţii şi caracterul nostru decid ceea ce suntem în viitor. Speranţa se înveşmântă cu rochie de mireasă atunci când creează iluzii. Speranţa născută din raţiune conţine în ea îndoiala: "Mâine plouă sau nu plouă?". Noi putem fi fericiţi chiar dacă plouă sau dacă nu plouă. Apelând la vrăjitori, încercăm să ne impunem voinţa de a nu ploua, adică de schimbare a viitorului potrivit dorinţelor ascunse. Dorinţe care exprimă incapacitatea interioară de a pierde, dorinţa de a poseda, alterarea sentimentului iubirii, orgoliul. Este aici un fel de alergare iraţională după fericire, pe care o vedem ca fiind materializarea a ceea ce credem că avem nevoie, şi nu a nevoilor noastre reale. Victimele vrăjitorilor îşi vând aurul, casele şi banii, pentru că, în adâncul lor, speră că vrăjitorul poate schimba sentimentul de ură în unul de iubire. Apoi, reclamă că vrăjitorii le-au dezamăgit. Le-au luat banii şi aurul, fără să-l aducă pe cel iubit şi cu atât mai puţin iubirea lui. Dar nu se dezamăgeşte decât omul care se amăgeşte. Este în însăşi atitudinea de a vrăji incorectitudine.
Din nefericire, există persoane care nu cunosc puterea sugestiei şi a autosugestiei, aşa încât prezintă viitorul într-un strai nenorocit şi plin de întâmplări rele. Lucrurile sfârşesc prin a se întâmpla întocmai din pricina credinţei noastre în răul anunţat, şi nu pentru că viitorul ne-ar fi rezervat acel rău. Se cunosc cazuri în care ghicitoarea i-a spus omului că va muri peste o lună. Acesta, sănătos tun, s-a dus acasă şi a început să se pregătească de moarte. La data anunţată, omul a murit. Aceasta nu pentru că i-ar fi fost hărăzit să moară, ci pentru că puterea sugestiei a fost atât de mare, încât a dus la producerea morţii.
Aici este esenţa gândirii negative şi a gândirii pozitive, capabile să creeze efectul, adică viitorul. Ceea ce crezi cu putere se întâmplă. Rateurile vrăjitorilor au sursa în capacitatea interioară a omului de a crede în ceea ce-şi doreşte. Cum realizările acestora se pitesc chiar în credinţa că un lucru se va întâmpla. Realitatea este aceasta: "Ori plouă, ori nu plouă". Meteorologii anunţă că plouă şi ploaia nu vine adesea. Iată că şi ştiinţa ratează într-o chestiune simplă. "Ceva" schimbă viitorul anunţat. Vrăjitorul îl schimbă numai fiindcă noi participăm la actul de vrăjitorie prin credinţa noastră. Cum spunea Isus: "Credeţi şi atunci veţi putea muta şi munţii din loc".
Citește pe Antena3.ro
