"Economia politica" a integrarii

Romania si Bulgaria au semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeana la 25 aprilie. Intrebarea majora pentru noi a devenit "ce vom fi in Uniune?".

Momentului euforic ii urmeaza o perioada in care avem de aplicat prevederile acquis-ului in cadrul unei politici publice autohtone care sa permita Romaniei aderarea sub auspicii cat mai favorabile. Eforturile noastre interne trebuie sa fie cat mai serioase, chibzuite, inteligente. Ele depind insa si de metabolismul Uniunii in ansamblu. Exista o "economie politica" functionarii Uniunii Europene care origineaza in interese economice si politice locale (nationale) mai mult sau mai putin congruente, ce se articuleaza in diverse instante ale Uniunii, in politicile sale publice, inclusiv in structura bugetului comunitar.

Formarea Uniunii Europene, incepand cu Comunitatea Otelului si Carbunelui (cu peste o jumatate de secol in urma) a imbinat constant politicul si economicul. Ca proiect politic, Uniunea a institutionalizat colaborarea intre mari rivali istorici, a asigurat pacea pe un continent ravasit de doua razboaie mondiale in veacul trecut. Dar tesatura de interese economice si politice este foarte complexa si s-a complicat pe masura ce Uniunea s-a extins - de la 6 tari membre fondatoare in 1957 (Tratatul de la Roma) la 25 de membri la 1 mai 2004 si, prin aderarea viitoare a Bulgariei si Romaniei, la 27 membri (si la 28 prin aderarea Croatiei). Complexitatea constructiei europene este ilustrata nu numai de alcatuirea institutiilor sale, ci si de modul in care se construieste (negociaza) bugetul Uniunii, care aloca sume preponderente aplicarii politicii agricole si finantarii proiectelor structurale si de coeziune. Ca orice organizatie foarte complexa, dezacorduri sunt inevitabile si ele pot tensiona relatiile dintre tari, dintre institutii. De pilda, disensiunile dintre Comisie si Consiliul Ministerial privind aplicarea prevederilor Pactului de Stabilitate Financiara (limita de deficit bugetar admis) au facut necesara interventia Curtii Europene de Justitie.

Adeseori am subliniat ca provocarea cea mai mare cu care se confrunta Uniunea isi are radacinile in gestionarea unei complexitati crescande. Aceasta din urma este generata de extinderea spre Est si proiectele de adancire, de marirea diversitatii de conditii economice si sociale, de o anumita anchilozare a alcatuirii institutionale actuale. De aici a rezultat nevoia unei constitutii care sa armonizeze divergente in crestere, sa ajute Uniunea sa functioneze mai bine. Si discutiile recente privind bugetul Uniunii denota disensiuni semnificative. Sunt controversate atat volumul, cat si structura bugetului; tarile donatoare doresc un buget mai mic (1% fata de 1,14% din PIB-ul Uniunii propus de Comisie) si o alocare mai mare catre activitati ce ar promova competitivitatea (R&D), realizarea Agendei Lisabona. Pe de alta parte, tarile mai putin dezvoltate si Comisia sustin un nivel superior al ajutorului regional, pentru dezvoltare.

Romania va intra nu peste mult timp in dezbaterea interna directa a unor chestiuni care o privesc in mod nemijlocit. Va trebui sa-si argumenteze punctele de vedere cu stiinta si diplomatie inteligenta. De altfel, modul in care discutam cu partenerii nostri de la Bruxelles sau din capitalele europene trebuie sa se faca mai profesionist, din toate punctele de vedere. Viata politica si economica (sociala) din alte tari ne va interesa din ce in ce mai mult. Temele politice si economice ale altora vor deveni tot mai vizibile, mai importante pentru noi.

In Europa se asteapta cu infrigurare rezultatul referendumului privind Constitutia Europeana din Franta, din 29 mai. Un rezultat negativ ar complica enorm modernizarea institutionala a Uniunii, ar amplifica tensiuni inauntrul ei, ar incetini procesul de extindere. Daca si in Olanda referendumul s-ar solda cu un vot negativ, apele se vor involbura mai mult. Romania si Bulgaria ar avea sentimentul ca au prins un ultim tren al extinderii pentru viitorul previzibil, ceea ce nu ar fi o asumptiune nerealista. Cu atat mai mult trebuie sa apreciem ca am avut sansa sa semnam Tratatul de aderare la 25 aprilie; ramane sa capitalizam acest moment prin eforturi interne consistente si eficace. Promovarea cea mai buna a intereselor romanesti este realizata de performantele economiei, societatii romanesti. Aceste performante depind de prestatia Executivului (a fiecarui ministru in parte, a clasei politice in ansamblu) de clasa antreprenoriala autohtona, de elitele intelectuale ale tarii.