Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ar fi ceva asemănător – să umplem lacurile din spatele barajelor hidroelectrice, dar din păcate, perioada fără precipitații se prelungește. Sunt mari eforturi pentru folosirea la maximum a capacităților de înmagazinare a gazelor care să asigure vârful de consum din iarnă. Operațiunea are două probleme de rezolvat. Prima, lipsa gazelor din piață și a doua, în consecință directă, prețul exorbitant al acestora. Gazele înmagazinate, cumpărate acum la prețurile uriașe, devin și mai scumpe prin adăugarea costurilor de stocare. Investițiile în sursele „curate”- solare, eoliene - apar mai puțin valorificate iarna, pentru că perioadele de însorire sunt mai reduse și acalmia din multe zile nu pune turbinele în mișcare. Prelungirea războiului din Ucraina, cu scoaterea cvasitotală din balanța energetică a UE a resurselor energetice din Rusia, pune continentul într-o situație de criză.
În vârtejul demagogic în care sunt prinși mulți vectori de opinie, soluțiile scoase din buzunar, ca la hocus-pocus, nu lipsesc. Politicieni de toate culorile promit orice și oricât pentru a câștiga bunăvoința populației dezorientate de mesajele în cascadă care trec catastrofele în regim de breaking news. Prețurile care înspăimântă, dobânzile de faliment personal, facturile ca imbold de sinucidere, norul radioactiv, foametea planetară, înghețul nuclear au devenit „bunuri de consum” servite nonstop cu suport de la analiștii ridicați pe valul catastrofei.
În plus, noi, românii, suntem deja pe buza prăpastiei, poziție și mai periculoasă, pentru că ne aflăm de mii de ani, chiar înainte de Decebal, pe „flancul Estic” de la Marea Neagră, expuși tuturor invaziilor, după cum ne-au „liniștit” geostrategii, meserie trecută în COR (Codul Ocupațiilor din România). Acest COR include la capitolul de onestitate profesională și alte persoane cu activități lucrative liberale care dau soluții general acceptate la crizele de tot felul - ghicitoare, numerologi, cititori în palmă. De la toate aceste voci „autorizate” aflăm cum o va mierli Putin, cum se vor alinia astrele pentru România și, mai ales, de când se va face cald la iarnă.
Aici atingem punctul sensibil al continentului, cel mai presant. Baba Vanga a prezis că în iernile ce vin, câteva la rând, va fi mai frig decât în iarna din ’53. Comisarii europeni, în frunte cu șefa Ursula, ne-au spus ce trebuie să facem ca să-i sfidăm pe ruși: reducem termostatele cu trei grade și ne înfofolim. Metoda este scoasă din manualul românesc de reducere a consumurilor energetice brevetat de Ceaușescu, dar trecut de procurorii de la Târgoviște în actul de acuzare care i-a justificat condamnarea la moarte. Lecțiile dure ale istoriei sunt repede uitate, deși toată floarea de actuali conducători europeni cred că au privit în decembrie ’89 finalul odiosului proces al soților Ceaușescu.
Situația actuală a piețelor europene de energie electrică și gaze naturale, care nu rezistă la proba penuriei, are o arhitectură la care s-a lucrat din anii ’90. Obiectivul urmărit în UE a fost trecerea graduală de la un cadru monopolist la unul concurențial, motivat de inițiativa formării unei piețe unice interne, sub principiul liberei circulații a mărfurilor și a eficientizării sectorului energetic. Tranziția s-a făcut pe baza mai multor pachete legislative adoptate la nivel european în anii 1996-1998, 2003, 2009 și 2019, transpuse în legislația națională, cu țintă finală declarată liberalizarea piețelor. Noul cadru a implicat crearea piețelor angro, unde furnizorii pot cumpăra de la producători într-un mod nediscriminatoriu și transparent. Pe piața de retail energia este vândută mai departe spre consumatorii finali. Dar aceste piețe, fiecare cu subtilități accesibile profesioniștilor, sunt acum sub focul criticilor. Concurența nu mai este bună, doar plafonarea sau controlul prețurilor ar rezolva problemele, deși se uită principalul motiv: lipsa energiei în cantitățile solicitate de consumatori.
De aici au înflorit acuzele din tabăra celor cu autorizare COR, dar care nu știu mai nimic din modul de funcționare a piețelor pe care tot ei, ca politicieni, guvernanți sau specialisto-politici trimiși în autoritățile de reglementare le-au aprobat. Confuzia este generală; pentru calmarea presiunii publice se lansează mecanismele de compensare sau de înghețare a prețurilor, un scut pentru a proteja populația și companiile. Vehemența cererilor de protecție este susținută cu argumentul real al salariilor mici ale românilor, comparativ cu ale nemților. Asta este adevărat, însă nu ne întrebăm de ce în Germania Mercedesul e o mașină uzuală, iar în România cel mai mare succes îl au mașinile low cost sau rablele, dar carburanții costă cam la fel. La fel este povestea și cu energia. Cine nu are bani, va stinge becul până când statul român, cel mai sărac din Europa, va ajunge să strângă prin impozite tot cât jumulește fiscul german de la contribuabilii care își permit să umble cu Mercedesul. Pentru că basmul are în final și o povață, căutați-vă o șubă pentru la iarnă. Se aude deja cum suflă crivățul care vine din Siberia.
