x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Febra nu deconectează microfonul

Febra nu deconectează microfonul

de Florin Condurateanu    |    07 Aug 2019   •   07:30
Febra nu deconectează microfonul

Există artişti atât de pătrunşi de pasiunea pentru meseria lor până în măduva oaselor, atât de îndrăgostiţi pentru totdeauna de arta lor încât îşi mobilizează puterile ca să evolueze pe scenă chiar bolnavi, luptând cu afecţiuni grave. Publicul le dă oxigenul pentru respiraţie, aplauzele le produc tic-tac-ul inimii şi chiar dacă bolile le-au pipernicit puterile, ei se forţează să nu lipsească din spectacole. Aurelian Andreescu a fost îndrăgit de români, voce de o căldură aparte, mângâietoare, dar puternică, publicul fredona piesa lui de inimă “Copacul”, dar şi celelalte cântece din repertoriul său. Ficatul lui a cedat, maladia a scos din circuit aproape toate celulele hepatice, nu mai avea deloc puteri, dar totuşi a insistat să cânte când mai avea doar câteva zile de trăit, l-au sprijinit de umeri prietenii să urce cele 3-4 trepte până la scenă, dar cântul lui a fost strălucitor. Nae Lăzărescu a fost o maşină de râs pentru români, atât la microfon, alături de fratele în ale comicului, Vasile Muraru, cât şi la masa de scris unde îşi concepea textele cupletelor umoristice. Nu l-a ocolit, din păcate, nici pe el boala. Căpătase o culoare pământie, se împuţinase la trup, în ultimele spectacole de la “Tănase” apărea cu o bluză lungă, atârna pe el, se pierdea prin lărgimea cămăşii “agabaritice”. Bluza lălâie ascundea un secret, sub ea, prinsă la brâu Nae avea o pungă din aceea în care se drenau secreţiile sondei grefate în miezul organismului. Şi chiar aşa, ajutat de anexe medicale pentru şubrezenia sănătăţii lui, Nae Lăzărescu stârnea cascade de râs în publicul din fiecare seară. Dan Spătaru era şi el măcinat de boala aceea neiertătoare, îl secătuise de forţă şi totuşi nu refuza nicio apariţie pe scenă. Cânta la fel de fermecător, orice melodie în interpretarea lui devenea şlagăr, fredonat de toată lumea imediat. Mi se confesa Dan Spătaru că îl scălda transpiraţia adusă de boală, i se împăianjenea privirea de slăbiciuni, dar el continua, “Drumurile noastre toate se vor întâlni vreodată” ...

 

 

×