Iese roboţelu’, intră Duracellu’

Avem deocamdată o coaliţie anticriză şi, cică, la un moment dat, o să ni se întâmple chiar şi un guvern. După ce s-au scuipat vârtos, pediştii şi pesediştii şi-au dat mâna peste ţară. Da’ între timp l-au uitat pe drum, într-un soi de şpagat pe două scaune, pe "dragă Stolo". Care, perfect previzibil, iar a reuşit să răcească la creierii capului fix în momentul decisiv.

Are omu’ ăsta o lipsă de simţ al ridicolului, ceva de speriat. Legendarul Robocop de Aluminiu se gripează la comandă şi se mută la garaj fără să-i zvâcnească un muşchi pe chipul împietrit. Neînfricatul Don Quijote al tabelelor, spaima blondelor filiforme, iese urât din politică, în stilul mizer care l-a şi consacrat. Adică lipindu-se oportunist în hora mare şi retrăgându-se libidinos din peisajul uman rotitor (în care pur şi simplu nu se regăseşte) la un simplu semn al stăpânului. Dat fiind că tragicul personaj nu-şi mai aminteşte cine şi cu ce l-a şantajat acum patru ani, când cu debarcarea regimului ticăloşit întru tragerea în ţepe a corupţilor de partid şi de stat, probabil că nici acum nu se va prinde cine i-a schimbat bateriile de premier cu alea de retragere.
Ar fi culmea ca acum toţi – politicieni, aşa-zişi analişti, fătuce cuprinse de importanţa microfonului din mână, cititoare de prompter închipuite – să căşune cu picioarele doar pe bietul Stolojan. Iresponsabilul chiar nu e el, o biată marionetă inconştientă manevrată dibaci de un Păpuşar Şef, ci aceia care, în diverse momente decisive ale istoriei, au tupeul neobrăzat să-l propună şi să-l accepte, în dispreţul românilor de bun-simţ, pentru diverse dregătorii. Românii au dreptul să ştie de ce acest Hopa Mitică de tinichea le este băgat periodic, cu de-a sila, pe gât şi, în egală măsură, de ce, la fel de periodic, i se trage cortina în faţă. Şi nu, chiar nu mai vreau să aud că taman azi-noapte i-a venit celui mai uninominal dintre toţi aleşii, odată cu prea-plinul vezicii, vremea afirmării tinerilor în Executiv. Pentru că-mi place să sper, totuşi, că "premierul de Monitorul Oficial", lansat din spumele Mării Negre în chiloţi de atlet şi anunţat la televizor de şeful statului drept o soluţie de patru ani, s-a prins după patru zile c-a îmbătrânit, l-au lăsat şalele şi are nevoie de Lecitină ca să-şi găsească proteza în paharul cu antigel.
Prin nominalizarea versatilului (şi rezistentului la şoc şi palme după ceafă) ce răspunde la aport cu numele de Emil Boc, preşedintele României nu pierde nimic. Ba chiar are de câştigat. Dat fiind că bănuiesc că nu se mai aşteaptă la respect din partea cuiva, Traian Băsescu măcar se-alege cu beneficiile înlocuirii unui robot ruginit cu bateriile uzate cu un neobosit iepuraş Duracell pe acumulatori. Cum politrucul ăsta mic şi slugarnic nu are nici măcar pretenţia că s-ar pricepe la economie, stare de fapt pe care şi-a asumat-o public, o să facă fix ce-i va dicta mentorul său în ale politicii şi o să turuie ca o moară stricată după dictarea scribilor de curte ai Palatului din Deal. Iar preşedintele-jucător îşi va vedea visul cu ochii: şef de stat şi de guvern fără să mai fie nevoit să forţeze modificarea Constituţiei.