E in firea omului sa priveasca in sus, sa se imagineze bogat, frumos si cu un parcurs social glorios. Dar tot in firea omului este sa se vada sarac, slut, refuzat de toata lumea si urmarit de nesansa. Pentru fiecare model in sus exista si un model in jos, in lumile de jos pentru care nu avem ochi si nici foarte multa intelegere.
Nu-i tocmai simplu sa-ti imaginezi ca esti tigan, infirm din nastere, bicisnic sau cu un chip uratit de o genealogie confuza. Se spune ca tenacitatea e mama succesului. Cunosc un ins de o tenacitate maniacala, care face din reusita in profesie un nonsens. Genul de indarjire care-ti impune sa te intrebi unde se termina normalul si de unde incepe nebunia. Bate toate editurile si redactiile, cu niste texte dubioase si complet lipsite de har, deschide si inchide toate targurile de carte, dai de el oriunde se intampla ceva in relatie cu tiparul, cu arta si cu notorietatea, dar oricat de prezent ar fi oriunde si oricand, nimeni nu-l ia in seama si nu-l tine minte. E nascut spre a fi ignorat si recuzat. E rufos, pare sa se fi trezit dintr-un somn bolnavicios, vorbeste putin, insa e obositor sa-l asculti, orice ar zice si oricat de binevoitor ai fi. Pentru ca atunci cand il privesti te regasesti in el, pentru ca intreaga lui fiinta iti indica un lucru tare neplacut, si anume ca ai putea fi tu in locul lui.
Tot cutreierand redactiile, editurile si festinurile culturale, a reusit sa adune, in jumatate de secol de straduinte sordide, de refuzuri dure si de ingaduinte crestinesti, semnificand mila, nu apreciere, o mapa destul de groasa cu pagini tiparite sub numele lui. A adunat si niste diplome cu participari la concursuri literare. I s-au dat, din ratiuni care te pun pe ganduri, si cateva premii judetene. Faptul, in sine, nu inseamna nimic. Oricare din neispravitii pe vecie ai muncilor artistice poate sa stranga, chiar si cersindu-le, un numar de atestari, laude si consolari culturale. Oricine, daca e suficient de tenace, ca sa-i faca sa cedeze nervos pe cei care dau ceva, obtine ceva. O gramada de nimicuri seamana, daca e destul de mare, cu alta de lucruri importante. Nebunul cuminte si staruitor, despre care scriu acum, umbla tot timpul cu mapa sub brat si, daca esti slab de inger si nu-l ghicesti imediat, ti-o deschide si-ti arata numele sau tiparit in multe chipuri si dimensiuni. Nu scoate o vorba, doar ca nu poate fi oprit sa rastoarne in fata ta decupajele de presa si foi de reviste avand in cap numele sau. Numele tiparit ca o certificare deasupra a ce-ti spune realitatea, ca ai de a face cu o minte ravasita, cu un gen de continuitate clinica. Ravna, pedanteria, zelul, osanda, darzenia, asiduitatea – toate la un loc, intr-o formula alambicata pentru care nimeni n-o sa caute solutii. Ar fi sa stai prea aproape de individ, sa te contaminezi de prezenta lui si, ce-i mai rau, sa te intrebi daca nu cumva in modesta ta reusita in viata nu e si o parte din soarta lui. Ca sa urci e nevoie de mult efort si de multa minte, ca sa te prabusesti ajunge o soarta vitrega.