Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Întrebat, la începutul ultimei dezbateri televizate, de ce nu l-ar vota pe Mircea Geoană, Traian Băsescu a răspuns apăsat: "Pentru că este un om slab". Felul în care a rostit propoziţia, calm şi definitiv, l-a hâţânat din încheieturi pe şovăielnicul său adversar. Căci, în cuvântul "slab" preşedintele a înghesuit atâta siguranţă de sine încât nu mai era nimic de adăugat. O sentinţă irevocabilă. Un piron înfipt abrupt în fiinţa timidă a "diplomatului de oraş" desemnat să-l biruiască pe "Căpcăunul" de ape sărate. De aici, cred eu, s-a pornit rostogolirea fulminantă a fostului ministru de Externe.
Vorba aceea l-a ros pe dinăuntru mai abitir ca o boală incurabilă, i-a înmuiat genunchii, i-a încetinit reacţiile până la crisparea penibilă. Când tartorul mahalalei îţi spune în public (şi ce public!) că eşti slab, n-ai decât o şansă: să-ţi iei tălpăşiţa! Ori să izbeşti cu pumnul şi să scuipi şmechereşte printre dinţi, dacă-ţi permite educaţia de salon. Bătăuşul Băsescu îşi cunoştea prea bine contracandidatul ca să nu-l lovească în plin încă de la "încălzire". Îi ştia şi reacţiile molatice, aşa că de pironul acela ascuţit l-a agăţat apoi ca pe un miel nevinovat. Şi tot ce a rămas din confruntarea finală e priveliştea unui om slab bălăngănind în cinghelul băsescian...
n) "Mogulii" deconspiraţi de Băsescu - mai cu seamă Patriciu şi Vîntu - nu s-au mulţumit doar să tragă sforile electorale. Nu, ei au simţit nevoia să se şi arate trufaş calicimii nevindecate de nostalgiile comuniste. Nostalgii suficiente pentru a-i urî veşnic pe veroşii capitalişti băştinaşi, în paradigma dintotdeauna a luptei de clasă. Sărind în ajutorul celui venit dinspre, chipurile, stânga politică, "rechinii" tranziţiei româneşti l-au decredibilizat decisiv pe urmaşul "săracului şi cinstitului" Iliescu. Cum să pozezi în susţinătorul nevoiaşilor şi, în acelaşi timp, să te înhăitezi cu noii ciocoi, demonizaţi programatic de plebeul Băsescu? Cum naiba să accepţi o asemenea alianţă? Başca schimbul de pufoaice partinice cu liberalii!
Deci, Geoană era nu numai un "om slab", ci şi îndatorat cercurilor de interese dubioase, transideologice şi ireconciliabile la urma urmei. Or, votându-l pe prietenul lui Obama, trebuia să-l îngădui laolaltă cu ceilalţi, amestecaţi împotriva oricărei logici şi-a bunului-simţ.
n) Poate că nicăieri succesul şi bogăţia nu stârnesc atâtea invidii şi patimi ca în România. De aceea mesajele populist-naţionaliste n-au căzut în desuetudine, nu s-au demodat defel în România. Versatil şi histrion prin structură, Traian Băsescu a atins iarăşi, cu slogane străine Europei moderne, naturelul sfărâmicios al norodului şi n-a dat greş. Abia de acum încolo "partenerul poporului" este îndreptăţit să se proclame cu adevărat "Jucător" şi strateg desăvârşit. Fiindcă demult, să fie vreo doi-trei ani, a aruncat în spaţiul public o vocabulă exotică aparent inofensivă.
Dar, repetată la nesfârşit, ea a intrat în subconştientul mulţimii grijulie mereu să găsească alături vinovaţii pentru propriile-i ratări. Astfel s-au născut "mogulii", pricina tuturor nenorocirilor din buimaca societate românească. Culmea, "gluma" prezidenţială nu i-a îngrijorat nici pe Vîntu şi nici pe Voiculescu sau Patriciu. Dimpotrivă, proaspeţii "exploatatori" ai nevolnicilor obidiţi au râs superior şi nătâng, fără să înţeleagă unde bătea înaltul oficial. Neatenţi la năucitoarea mutare traianică, mogulii s-au suduit între ei, s-au bălăcărit şi denunţat reciproc, folosindu-se de imperiile mediatice ai căror patroni sunt.
Obsesia acaparării de hălci uriaşe din piaţa internă - economică, financiară, mediatică etc. - i-a învrăjbit de moarte. Preşedintele i-a întărâtat numai, i-a asmuţit tocmai în scopul de a-şi consolida imaginea de Tătuc al naţiei. Odată demonizaţi, i-a legat la pachet şi i-a zvârlit în cârca senatorului de Dăbuleni. Aşadar, sub greutatea lor, a inabililor moguli, a pierit bietul Geoană.
Citește pe Antena3.ro
n) Din gâtlejul băsescian s-a întrupat un alt pericol letal pentru fragila democraţie dâmboviţeană: revenirea comuniştilor la putere! Ce mai gogoriţă! mi-am zis în timpul campaniei, ignorând prejudecăţile şi frustrările diasporei. Nesocoteam atunci că emigranţii români şi-au părăsit meleagul natal din disperare, din teama de a nu fi stâlciţi de un regim totalitar. Comunismul i-a gonit din ţară pe cei mai mulţi compatrioţi, şi spaima asta revenită demagogic în cântările "cobzarilor" din Deal i-a urnit la urne, convinşi că împiedică astfel dezgroparea moroiului cel roşu.
Rupţi de realităţile mioritice, pribegii de aiurea s-au lăsat prostiţi de ditamai diversiunea şi au votat cu stafia purpurie la cap.
n) Cândva, m-am amăgit că H.R. Patapievici e chiar un reper cultural. Era imediat după 1990, şi pedanteria sa intelectuală, proaspătă şi tonică, fusese în stare să mă inducă în eroare. Lipseau ideile cu miez, ce-i drept, dar mă impresiona învelişul, şi asta atrăgea într-o vreme de reinventare a limbii române. Primele îndoieli le-am avut citindu-i în "Plai cu boi" rândurile scabroase, defulările sexuale vulgar-dezagreabile. Uşor, uşor, reperul s-a destrămat, nimicit de o compromiţătoare subordonare politică, şi ultimul interviu din presa spaniolă, taman în ziua scrutinului decembric, mi l-a înfăţişat în toată găunoşenia-i de politruc mărunt.
Preocupat intelectualiceşte de aventurile sexuale ale pudicului, altfel, Geoană, iubitorul de bârfe deocheate şi de falusuri în erecţie şi-a dezvăluit identitatea reală. H. R. Onanievici adică, personajul detestabil din eseurile revistei dinesciene. Păcat.
n) România de azi nu mai este ţara lui "Escu", ca pe vremea lui Tudor Muşatescu, ci a lui Hoţescu, Tâlhărescu, Golănescu, Beţivănescu, Şmecherescu ori Violescu. A, şi-a lui Onanievici (sau Onanescu?), specia intelectualilor, deloc voyeur-işti, spurcaţi la felaţii pervers-avantajoase cu stăpânii dregători! Şi-n fruntea ei sunt alde Fraudescu, că prea ţipă toţi a ... fraudă. De la preşedinte la consilierii de cătun, aleşii neaoşi sunt, de fapt, copiii fraudei electorale. A recunoscut-o şi Ponta, o ţine lângă şi Geoană, o ştim şi noi, mereu fraudaţi de prostimea manipulată democratic. Vasăzică şi de unii, şi de alţii. Cât despre Băsescu...
n) "Încă o victorie a serviciilor secrete asupra partidelor politice" mă lămureşte direct un coleg mai vârstnic când dă să explice cel de-al doilea scrutin prezidenţial. Omul e produsul (şi lefegiul?) serviciilor secrete, n-a ascuns-o niciodată, şi cum să nu-l iei în serios? Oare americanii din umbra "prostănacului" asta să fi urmărit pritocind remarca aceea nespusă de clientul lor: "Domnule Băsescu, tot securist ai rămas!".
