Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe la finalul anilor '90, pe când abia începeam să visez cu adevărat la meseria jurnalist, era un cuvânt de-l auzeam, vorba aceea, pe mai toate gardurile politice: pluralism. Cu mamă şi stomatolog şi jurnalist şi voce de radio, era o ambiţie personală să-l pronunţ corect, inteligibil, cu toţi dinţii. Încercaţi! Plu-ra-lism! Greu, nu? După ce l-am înfrânt, recunosc, mă crispam când era repetat, în toate formele, de mai toată lumea. Cel mai mult mă irita când, cu mintea mea de adolescent jurnalist-to-be, sesizasem că era scuză pentru orice decizie legislativă, financiară ori administrativă controversată. Tam-nesam, cum vreun ales semna vreo hârtie măcar scandaloasă, cum scotea din mânecă opinii diverse ce-l ajutau să le dea peste nas celor care-i contestau înţelepciunea ori onorabilitatea hotărârii. Şi la final spunea: asta-i democraţia, ăsta-i pluralismul! Nu le ieşea întotdeauna combinaţia grea de consoane şi vocale, dar asta nu-i oprea să-l tot repete.
Anii au trecut, cuvântul a fost dat uitării, ideea a murit, poporului sătul de pluralismul mimat i-a plăcut mai mult ideea autocraţilor care fac ordine. Băsescu, Binomul, ştiţi voi, toata gaşca de demnitari aleşi ori numiţi, stâpăni peste Justiţie, Servicii, Constituţie, viaţa noastră, actori de monologuri, mimi ai dialogului.
Din nou! Încercaţi! Plu-ra-lism! Un cuvânt bun ca sens, urât ca formă, greu de înţeles, imposibil de urmat într-o ţară nostalgică după "Tătuci". În anii din urmă mi s-a făcut dor de cuvântul ăsta. Nu-l mai zice nimeni, e uitat, când vine vorba de el toţi zic că e bifat din moment ce, nu-i aşa, avem mai multe partide politice. Scrie-n Constituţie, zic ei. Ce să vezi! Scrie, cuvântul există, doar că nu e vorba doar de partide politice. Articolul 8 (1): "Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale". O combinatie de 13 cuvinte, călcată zilnic în picioare de ani de zile. Cred ca sunt vreo 10 de când regula supravieţuirii în România e "ori-ori". Nu există neutru și nici al treilea "ori". Ești ori cu, ori împotrivă. Exista ori zi ori noapte. Nu mai există amurg, crepuscul, miez de zi, nuanţe, culori! Nu poţi să mai spui, online sau offline "nu sunt de acord nici cu unii nici cu altii". Nu poți nici "parțial ai dreptate, dar și el zice adevărul". Există doar "cine nu-i cu noi, e împotriva noastră". Un echilibru perfect al urii, în care totul e alb sau negru niciodată gri ori colorat.
Încercaţi, din nou, până mai e în Constituţie articolul 8: Plu-ra-lism! Pot să găsesc idei bune la ambele părţi, pot să nu fiu de acord nici cu unii, nici cu alţii! Pot să am şi alte idei! Şi, ştiu bine, şi voi! Încercaţi! Gândiţi cu mintea voastră! Nu doare!
Citește pe Antena3.ro
