Infecţia DNA

PAPORNIŢA CU INŢELEPCIUNI
Odată devenit ministru plin, PR-ul finanţat de oamenii Monicăi Macovei cu iscusinţă (prin funcţii, contracte sau bani pompaţi in conturile unor ONG-uri degrabă semnatare de apeluri) l-a transformat pe Tudor Chiuariu intr-un monstru cu chip de om, argat al oligarhului Relu Fenechiu, duşman neinduplecat al independenţei Justiţiei. Iar dulcele tărg al Ieşilor a devenit locul odios care a dat ţării nevolnicul care a uzurpat-o pe serafica ministreasă plecată-n bejanie.

PAPORNIŢA CU INŢELEPCIUNI
Intreaga săptămănă trecută a stat sub semnul demenţei publice din Justiţie. Nu, cuvăntul "demenţă" nu consider că e prea tare, fiindcă - la datul in stambă declanşat de publicarea concluziilor raportului de control al CSM la DNA - alt sinonim n-am fost in stare să găsesc. Şi fără derularea acestui scandal politico-ţăţesc, dat in direct la televizor, Justiţia se afla detaşat la coada topului increderii romănii. Ce sentiment să aibă oamenii normali, ajunşi in nefericita postură de a bate holurile tribunalelor, cănd ştiu că soarta lor depinde, la modul cel mai dramatic cu putinţă, de documentele (rechizitorii sau hotărări judecătoreşti) emise de persoane a căror probitate profesională şi morală e măcar discutabilă?


După instalarea guvernului de coaliţie şi, concomitent, a Monicăi Macovei la frăiele Justiţiei, romănii s-au iluzionat, plini de speranţă, că vor avea un sistem de justiţie altfel decăt cel incălecat şi ţinut la respect forţat de regimul PSD. Ii indreptăţeau promisiunile publice ale noului ministru, susţinerea făţişă a comisarului european Franco Frattini, PR-ul iscusit şi, nu in ultimul rănd, aşteptările populaţiei in eternul deziderat al luptei anticorupţie. La aproape trei ani după inşurubarea khmerilor portocalii in scaunele capitonate, oricine are minimul de răbdare necesară să urmărească mişcările de pe piaţa judiciaro-politico-economică nu poate să nu rămănă-n gură cu un gust sălciu.


Publicarea curajoasă a concluziilor ţinute la obroc din raportul de control al CSM spulberă tot castelul promisiunilor fără acoperire şi ridică vălul de pe faţa din ce in ce mai hădă a unui sistem odios. Monica Macovei a minţit un popor intreg fără să clipească, iar in paralel şi-a subordonat pănă la orbire, pe banii statului, o gardă pretoriană - DNA, instituţie la cărma căreia a numit un eunuc profesional cu trecut dubios de procuror, Daniel Morar - şi a asmuţit-o, fără pic de chibzuinţă, asupra oricui a indrăznit să mişte-n front. Parcă nici pe vremea lui Ceauşescu, cănd arhanghelul luptei anticorupţie sălta după pofta inimii sale oameni de pe stradă, nu se puteau inchipui abuzuri mai odioase decăt cele relevate de inspectorii CSM: dosare neinregistrate sau redeschise pentru că soluţiile anterioare nu conveneau Stăpănirii, anonime transformate in cauze penale, verdicte de (ne)vinovăţie date de procurori, o bună parte a guvernului ţinută-n şah cu delaţiuni şi hărtii de strănsură…


După impingerea pediştilor pe scările Palatului Victoria, liberalii l-au numit pe funcţia aproape confiscată de semizeiţa-procuror ceuaşist pe Tudor Chiuariu, fost secretar de stat cu rezultate decente la Departamentul de Luptă Antifraudă. Căt a stat acolo şi n-a atentat la feuda procuroresei, deşi nici atunci nu era decăt puţin mai vărstnic decăt un puşti, n-a incurcat pe nimeni intr-atăt de tare incăt să devină o ţintă. Odată devenit ministru plin, PR-ul finanţat de oamenii Monicăi Macovei cu iscusinţă (prin funcţii, contracte sau bani pompaţi in conturile unor ONG-uri degrabă semnatare de apeluri) l-a transformat pe Tudor Chiuariu intr-un monstru cu chip de om, argat al oligarhului Relu Fenechiu, duşman neinduplecat al independenţei Justiţiei.


Ce mai, din capitală culturală, dulcele tărg al Ieşilor a devenit locul odios care a dat ţării nevolnicul care a uzurpat-o pe serafica ministreasă plecată-n bejanie, pe banii britanicilor, să impartă dreptatea printre "machidonii" din fosta Iugoslavie.


Habar n-am (nici măcar nu mă interesează) dacă impins de la spate de propriul partid sau din proprie iniţiativă actualul ministru al Justiţiei are meritul că a dat cu piciorul intr-un muşuroi infect. Puroiul revărsat din belşug de rezultatele controlului CSM la DNA - in care ţin să menţionez apăsat şi reacţia incalificabilă a unor ONG-uri care se ocupă la vedere cu respectarea drepturilor omului, dar se indignează de incălcarea Omertei, nu de faptele staliniste ale procurorilor anticorupţie - imi demonstrează mie, semnatarul acestui editorial, că e nevoie de mult antibiotic pentru a scula Justiţia de pe boală. Dacă PNL chiar şi-a propus să-l sacrifice pe tănărul ministru, măcar s-o facă intr-un scop nobil: să nu ne pară rău că l-am impuşcat pe Ceauşescu degeaba…