Iorgulescu - ministrul unei ordonante

Stie ca nu va ramane mult timp ministru si vrea sa se asigure ca, atunci cand pleaca, va putea sa se bucure impreuna cu apropiatii lui de privilegiile pe care si le-a impus de la nivelul functiei pe care a detinut-o in Guvern. Sa-l fi vazut cu cat aplomb ne explica in Comisia de Cultura ca vom primi "stegulet rosu" de la Comisia Europeana si nu ne vom integra in Uniune daca nu votam Ordonanta de Urgenta in varianta propusa de el!

Poate ca v-ati intrebat in ultima vreme cat de preocupat mai este actualul Guvern de soarta culturii romanesti si daca pentru Romania anului 2006 cultura mai reprezinta o prioritate. N-as vrea sa va dezamagesc, dar am impresia ca raspunsul este negativ. Plecarea Monei Musca de la conducerea Ministerului Culturii si Cultelor mi-a lasat un gust amar. Stiam ca e un om echilibrat, respectat, foarte activ si energic. Eram convinsa ca soarta culturii si a slujitorilor ei va fi alta, iar serviciile culturale nu vor avea decat de castigat. Din pacate, n-a fost sa fie!

Ne-am trezit cu un ministru despre care aveam mai multe argumente sa-l trimitem acasa, decat sa-i dam un post in Guvern. De cand si-a ocupat scaunul, a facut in asa fel incat nimeni sa nu auda nimic de el. De fapt, eu am impresia ca n-a prea facut nimic. A oprit doar proiectele initiate de Mona Musca si si-a pregatit terenul pentru a scoate celebra ordonanta la care lucreaza de cativa ani buni: ordonanta de modificare a legii drepturilor de autor.

In calitate de presedinte al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania, ar fi putut sa lupte linistit pentru soarta Organismelor de Gestiune Colectiva si nimeni n-ar fi avut nimic de comentat. Acum este insa ministru si avem de-a face cu un grav conflict de interese. Intr-o tara cu un grad ridicat de cultura politica, un parlamentar sau un membru al Guvernului care are interese legate de vreun act normativ aflat in dis-cutie se retrage, nu participa la dezbaterile pe care le implica respectiva lege. Ministrul nostru nu numai ca nu se retrage de la discutii, dar chiar initiaza un asemenea proiect. Mai are inca multe de invatat si mai avem si noi.

N-am gresit cu nimic cand am spus ca interesele lui Adrian Iorgulescu sunt cele ale OGC-urilor. Nu de artisti ii pasa lui si nici de valorile culturii romanesti. Stie ca nu va ramane mult timp ministru si vrea sa se asigure ca, atunci cand pleaca, va putea sa se bucure impreuna cu apropiatii lui de privilegiile pe care si le-a impus de la nivelul functiei pe care a detinut-o in Guvern. Sa-l fi vazut cu cat aplomb ne explica, in Comisia de Cultura, ca vom primi "stegulet rosu" de la Comisia Europeana si nu ne vom integra in Uniune daca nu votam Ordonanta de Urgenta in varianta propusa de el! De fapt, pe el il deranjeaza ca in ordonanta parlamentarii au introdus cateva amendamente care aveau scopul de-a asigura un cadru in care sa se poarte negocierile intre utilizatori (televiziuni si radiouri si firme de cablu) si OGC-uri, atunci cand se stabilesc veniturile pe care le incaseaza acestea din urma, atunci cand le este utilizat repertoriul pe care il gestioneaza. Amendamentele nu limiteaza cu nimic negocierea ci, asa cum cerea si un raport de consultanta PHARE pe 2004, "furnizeaza baza pentru ca negocierile sa se desfasoare cu buna-credinta si fara a se face abuz de pozitie dominanta". Termenul de "medie europeana", pe care il introduce un amendament atunci cand se refera la faptul ca "tarifele procentuale nu pot depasi media europeana", nu este deloc deplasat si nici greu de stabilit. Chiar si Curtea Europeana de Justitie a utilizat acest termen, atunci cand a dat o decizie prin care considera ca un procent de 8,25% era prea mare, depasind cu mult media europeana.

Pana la urma, nici nu ne-am supara prea mult daca am sti ca ministrul si oamenii lui se preocupa pentru ca artistilor sa le fie munca rasplatita. Nu e deloc asa! Nici macar aceste drepturi de autor nu se zbate sa le obtina pentru acestia, pentru ca in foarte multe cazuri ei nu si le primesc. Cred ca nu gresesc daca spun ca interesul este ca acesti bani sa ajunga in mana cercurilor de interese care s-au impus si vor sa se impuna si de acum inainte. Din cauza lor, institutiile culturale romanesti sunt sufocate si nu se pot ridica la nivelul institutiilor similare de la nivel european. Adrian Iorgulescu ar fi trebuit sa anihileze aceste grupuri de interese si de presiune, dar nu i-a fost cu putinta, pentru ca si el apartine lumii lor.

Imi pare rau pentru tinerii pe care ii foloseste, lasandu-le impresia ca este un om modern, ancorat in realitatile europene. Politica lui n-are nimic in comun cu legislatia europeana, iar amenintarile la care recurge amintesc mai mult de practicile totalitare, decat de cele democratice.

PS. In 1949 s-au creat in Romania Fondul Compozitorilor, Fondul Litera si Fondul Plastic, aferente uniunilor de creatie respective. Cunoscatorii stiu ca aceste fonduri n-au facut altceva decat sa distribuie sinecuri pentru favoritii statului comunist. Nu cumva proiectul lui Adrian Iorgulescu este identic cu ce-a fost inainte?