Istoria ca telenovela - Obiceiul de a strica

Ca si dupa decembrie

Recitind Jurnalul lui Constantin Sanatescu (foto) descopar, consemnat in 29 decembrie 1944: "Am luat parte la sedinta Consiliului Superior al Ostirii, care a fost convocata spre a examina urmatorul caz, foarte curios: comisia rusa a trimis Ministerului de Razboi o adresa prin care cere sa se cerceteze situatia urmatorilor generali, pentru a fi reintegrati in armata: Constantinescu Haralambie din artilerie; Serpescu Benedict din infanterie; Enescu Stefan din artilerie; Gomoescu Gheorghe din intendenta. Acesti ofiteri generali lipsiti de demnitate au reclamat comisiei rusesti ca ei au fost scosi din armata pe nedrept, de regimurile de dictatura. Analizand situatia fiecaruia, am vazut ca: primul a iesit din armata fiind pensionat, caci atinsese limita de varsta prescrisa de lege; al doilea si-a dat demisia de bunavoie; al treilea a avut purtare urata in strainatate, cu ocazia unei vizite; al patrulea a fost scos pentru abuz de putere si nepricepere bine constatata in conducerea serviciului. Am raspuns comisiei rusesti ca reclamatia ofiterilor este neintemeiata si ca vor sa profite, aratand si toata documentarea". Care va sa zica, respectivii s-au plans rusilor ca suferisera pe vremea dictaturii si, in consecinta, cereau sa li se faca dreptate. Chestia asta cu suferitul sub odioasa dictatura s-a repetat dupa decembrie 1989. Pana si azi, mai sant gainari (in sens propriu, ei furand gaini) condamnati pe vremea lui Ceausescu, care-si fac un titlu de legenda din faptul ca ar fi suferit, vezi Doamne!, in regimul trecut.

Un ardelean prevazator

Pentru Notele de calatorie de la Athos citesc (e drept, pe sarite) cele cinci volume de memorii ale lui Ion Brad, fost ambasador la Atena. De la inceput imi sare in ochi un amanunt. Autorul reproduce Note trimise la Bucuresti si Note primite, scrisori expediate din tara nu numai de prieteni, dar si de colegi de breasla scriitoriceasca. Asta inseamna ca autorul s-a gandit la viitoarele memorii inca de pe vremea cand era ambasador, inainte de prabusirea regimului comunist, al cenzurii. Va fi socotit el ca le poate publica sub Ceausescu?! Intrebare legitima daca ne gandim ca si daca s-ar fi rezumat la elogierea lui Ceausescu Externul, tiparirea lor ar fi fost imposibila. Era de neconceput ca un ambasador sa scrie din intimitatea functiei sale. Sau, mai stii? Va fi luat in calcul si evenimentele din decembrie 1989, singurele care i-ar fi dat sansa sa-si vada tiparite memoriile. De folosit. Din prefata cartii lui Alecsandru Dutu, "Intre Wehrmacht si Armata Rosie. Relatii de comandament romano-germane si romano-sovietice (1941-1945)", retin o vorba a feldmaresalului german von Moltke, citata in Memoriile sale de Hans Friesner, comandantul Grupului de Armate "Ucraina Sud", cel care l-a vazut ultima oara pe Maresalul Antonescu (foto), in dupa-amiaza lui 22 august 1944: "In toate coalitiile interesele aliatilor coincid numai pana la un anumit punct". O retin ca valabila pentru orice fel de coalitie: electorala, de guvernare, de razboi, ba chiar si de mers la furat cirese.