Iubirile intereseaza numai cand sunt mari si sfarsesc trist. Cand o iubire e mica sau mijlocie si se termina vesel, ea nu intra in manualele de istorie, nu devine subiect de roman, film serial sau osanda romantica de poet. Recunosc ca, neavand parte in tinerete de o mare iubire, m-am resemnat cu mai multe, de toate marimile, de la cele mijlocii in jos. Nu am suferit, pentru ca nu poti sa suferi pentru ce nu stii si pentru ca nu exista un metru universal de masurat iubirile. Dar m-au deranjat cugetarile si aforismele de genul: numai marii oameni sunt capabili de mari iubiri. Ca si cum dragostea abisala e un produs de lux ori privilegiul capetelor luminate, noua, celor care nu suntem geniali, celebri sau de vita mobila, cuvenindu-ni-se doar iubiri de larg consum din cateogria "incepi una, a doua e gratis".
Citind numai carti care proslavesc marile iubiri ca pe o zestre genetica a unor supradotati afectiv, am acumulat un suav simtamant de vinovatie fata de toate femeile. Cand te stii inzestrat doar pentru iubiri rezonabile, pe care nu le uiti de tot, dar nici nu ti le amintesti in intregime, e mai rau decat ai fi saracul saracilor. Ca barbat nevoias, ai o sansa: castigi la loterie, iti moare un unchi bogat, te doreste o baba nimfomana, poti sa speri. Ca mascul insa, cu avanturi erotice modeste, preocupat mai mult de serviciu, de ziua de maine, de fotbal sau chiar de gazetarie, n-are sens sa-ti imaginezi marea dragoste. Nu ca nu te-ar duce mintea, dar daca dupa o iubire imensa urmeaza intotdeauna o despartire tragica, parca e mai buna despartirea comoda, la o cafea, dupa o iubire de o vacanta.
Povestile despre marii exaltati ai inimii au un defect: submineaza increderea in cel mai democratic dintre sentimente. Consolarea, pentru noi, oamenii de rand, care ne contabilizam la batranete toate iubirile, oricat de marunte si de neconsistente ar fi fost ele, vine tot de la literatura iubirilor mondiale de referinta. Acestea sunt cam monotone in perfectiunea lor si, in definitiv, mai pline de deziluzii decat de impliniri. Logic ar fi sa aiba toate acelasi final: s-au iubit in disperare si au trait nefericiti pana la adanci batraneti. In schimb, iubirile mici si mijlocii, la un final inevitabil, suporta unele corectii: s-au despartit fericiti pana la adanci batraneti. Despre cateva categorii de iubiri nu se vorbeste si nu se scriu nuvele, romane si dictionare. Bunaoara, despre iubirile de neam prost, despre dragostea dintre o toapa si un marlan, despre iubirile de la serviciu, despre iubirile din plictiseala, despre iubirile de afaceri… Marile iubiri pot fi numarate pe degetele catorva maini, cele mici, mijlocii si minuscule sunt fara de numar.