x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Iubiri mijlocii şi mici

0
Autor: Tudor Octavian 04 Aug 2011 - 21:00
Iubirile intereseaza numai cand sunt mari si sfarsesc trist. Cand o iubire e mica sau mijlocie si se termina vesel, ea nu intra in ma­nu­a­lele de istorie, nu devine subiect de roman, film serial sau osanda ro­mantica de poet. Recunosc ca, ne­avand parte in tinerete de o mare iubire, m-am resemnat cu mai multe, de toate marimile, de la cele mijlocii in jos. Nu am suferit, pentru ca nu poti sa suferi pentru ce nu stii si pentru ca nu exista un metru universal de masurat iubiri­le. Dar m-au deranjat cugetarile si aforismele de genul: numai marii oameni sunt capabili de mari iu­biri. Ca si cum dragostea abisala e un produs de lux ori privilegiul ca­pe­telor luminate, noua, celor care nu suntem geniali, celebri sau de vita mobila, cuvenindu-ni-se doar iubiri de larg consum din cateogria "in­cepi una, a doua e gratis".

Citind numai carti care pro­sla­vesc marile iubiri ca pe o zestre genetica a unor supradotati afectiv, am acumulat un suav sim­ta­mant de vinovatie fata de toate fe­me­ile. Cand te stii inzestrat doar pentru iubiri rezonabile, pe care nu le uiti de tot, dar nici nu ti le amin­testi in intregime, e mai rau decat ai fi saracul saracilor. Ca bar­bat nevoias, ai o sansa: cas­tigi la loterie, iti moare un unchi bo­gat, te doreste o baba nimfoma­na, poti sa speri. Ca mascul insa, cu avan­turi erotice modeste, preocupat mai mult de serviciu, de ziua de mai­­ne, de fotbal sau chiar de ga­ze­ta­­rie, n-are sens sa-ti imaginezi ma­­rea dragoste. Nu ca nu te-ar duce mintea, dar daca dupa o iu­bire imensa urmeaza intotdeauna o despartire tragica, parca e mai buna despartirea comoda, la o cafea, dupa o iubire de o vacanta.

Povestile despre marii exaltati ai inimii au un defect: submineaza increderea in cel mai democratic dintre sentimente. Consolarea, pentru noi, oamenii de rand, care ne contabilizam la batranete toate iu­­birile, oricat de marunte si de ne­c­onsistente ar fi fost ele, vine tot de la literatura iubirilor mondi­a­le de referinta. Acestea sunt cam mo­notone in perfectiunea lor si, in de­finitiv, mai pline de deziluzii de­cat de impliniri. Logic ar fi sa aiba toate acelasi final: s-au iubit in disperare si au trait nefericiti pana la adanci batraneti. In schimb, iubi­rile mici si mijlocii, la un final inevitabil, suporta unele corectii: s-au despartit fericiti pana la adanci batraneti. Despre cateva categorii de iu­biri nu se vorbeste si nu se scriu nu­vele, romane si dictionare. Bu­na­oara, despre iubi­rile de neam prost, despre dr­a­gos­tea dintre o toapa si un marlan, despre iubiri­le de la serviciu, despre iubirile din plictiseala, despre iubirile de afa­­ceri… Marile iubiri pot fi nu­ma­ra­te pe degetele catorva maini, cele mici, mijlocii si minuscule sunt fara de numar.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de