Justiţializarea politicii

Am avut permanent - după Revoluţie - numeroase şi aprinse dezbateri asupra amestecului politicii în justiţie pe fondul unei lupte politice pentru asigurarea independenţei reale a magistraţilor faţă de presiunile venite din sfera politicii. Cu destui ani în urmă afirmam că liderii democratici ar fi bine să spună cât mai răspicat două propoziţii: (1) Vrem ca justiţia să-şi facă datoria şi (2) vom lăsa justiţia să-şi facă datoria. Principiile enunţate nu suferă amendamente. Orice renunţare de la o funcţionare independentă a justiţiei determină nu doar pervertirea legii şi a dreptăţii ci şi slăbirea încrederii în justiţie. Toate acestea induc sentimente de îngrijorare şi frustrare în rândul cetăţenilor. Cei ce împing la încovoierea legii şi actului de justiţie pentru un interes propriu - politic sau privat - se află într-o poziţie de autoritate ce le permite ingerinţa. E foarte probabil ca, redeveniţi simpli cetăţeni, aceiaşi politicieni să-şi dorească o justiţie “mai corectă”.
   
În ultimii ani însă avem parte de o situaţie răsturnată pe care o putem numi justiţializarea politicii. Judecătorii sunt chemaţi să hotărască în chestiuni de natură pur politică. Recursul la Curtea Constituţională pentru a contracara o decizie de ordin politic a generat situaţia răsturnată în care politica este blocată nu pentru că încalcă legea ci pentru că decizia politică este înlocuită cu interpretarea dată de judecători.
   
Separaţia puterilor în stat ar trebui să funcţioneze în ambele sensuri, dinspre legislativ faţă de justiţie şi invers.
   
Deciziile Curţii Constituţionale care au înlocuit politica şi prin aceasta, nu de puţine ori, au respins voinţa populară exprimată liber şi categoric, au încălcat principiul separaţiei puterilor. Ultima, cu privire la cvorumul necesar validării unui referendum de revizuire a constituţiei, era practic imposibil de imaginat. În logica elementară a dreptului constituţional se află desigur interpretarea textului constituţional, în niciun caz însă substituirea deciziei politice cu o decizie a Curţii Constituţionale.
   
Astfel de decizii răsturnate sunt contrare principiilor democraţiei şi statului de drept. Mai mult, ele sunt dăunătoare prestigiului justiţiei căci puterea justiţiei stă în aplicarea legii nu în sufocarea politicii.
   
E adevărat că situaţii de acest fel există şi în alte ţări europene şi mă refer în primul rând la Germania unde Tribunalul Constituţional este chemat să judece politica europeană. Chiar acum acest tribunal va decide asupra Mecanismului European de Stabilitate şi în mod concret dacă Banca Centrală Europeană are dreptul să cumpere datoria pe termen scurt a acelor state din zona euro care cer ajutorul prin intermediul mecanismului amintit. Mulţi analişti politici arată că indiferent de decizia tribunalului german, politica europeană se află în impas. Când competenţa politicii este stabilită de judecători iar nu de cetăţeni şi de instituţiile politice reprezentative ale democraţiei avem în cel mai bun caz confuzie. În cel mai rău poate fi anularea sensului democraţiei.