Trei blocuri de douazeci de etaje dintr-o periferie a New York-ului, ocupate ani de-a randul numai de asistati sociali, au fost intr-un asemenea hal vandalizate de locatari, incat a trebuit sa fie demolate. Chiar sa fi fost reconditionate si alocate unor alte categorii de cetateni, cu un simt civic mai evoluat, legenda neagra le-ar fi urmarit. Unii oameni au in genetica lor chemarea traiului de caverna, refuza toate regulile civilizatiei urbane si nu numai ca sunt neglijenti, dar sunt si pusi pe distrugere. Simt si stiu ca nici o comunitate nu-i doreste si se razbuna pe conditia lor de paria, murdarind, deteriorand si josnicind tot ce e de folosinta publica, dar si de folosinta personala.
In Bucuresti, in mai toate cartierele, asa-numitele "blocuri pentru nefamilisti" de odinioara au fost ocupate de declasati si de asistati, care au terminat ceea ce tinerii lucratori ai fabricilor din zona, adunati in regim de cazarma pentru civili, incepusera. Le-au distrus. Oricat s-ar stradui primariile sa le reabiliteze, trebuie acceptat un adevar negru si el: asocialii, care le ocupa, nu pot fi reabilitati decat prin exceptie. Umanitatea are boli nevindecabile intocmai indiviziilor. Omul croit pe dos nu poate fi reparat. Condamnarile la moarte si la temnita pe viata, in cazuri de ferocitate si dispret clinic pentru semeni, asta spun, ca nu exista intotdeauna solutii care amelioreaza, si ca singura procedura cu un efect real este izolarea persoanelor si a categoriilor declasate genetic.
Bucurestiul, in zonele cel mai circulate, arata ca un ghetou controlat de bande de adolescenti care maculeaza zidurile si nu lasa nimic din ce e nou si curat neatins. N-o fac ziua, ci noaptea, cu constiinta raului programatic. Nu-s doar cativa, cum zic in dodii primarii, cand sunt abordati in chestiunea vandalizarii cladirilor de patrimoniu, a statiilor de tramvai si de metro si, in general, a locurilor care se innoiesc, sunt sute si din ce in ce mai insistenti, ca si cum ar dori sa se stie ca sunt multi si foarte rai, ca sunt cete care se considera in razboi cu societatea. Romania produce o categorie de golani practic necunoscuta in Occident: golanimea din licee si universitara.
Cele mai abuzate sunt cladirile din zone universitare, iar strazile din preajma facultatilor de limbi straine si de drept ale Universitatii bucurestene sunt o infectie cronicizata. Circula profesorii, decanii si rectorii pe aceste strazi, dar circula numai cu masini care opresc la intrarea in scoala. Si astfel se simt in afara fenomenului. Bulevarde intregi sufera din cauza golanimii instarite, fiindca aceasta e liderul odiosului proces de maculare a orasului, iar administratia Capitalei nu reactioneaza. Ar fi sa vorbim despre o lasitate generalizata, dar e ceva mult mai grav: numarul romanilor pentru care mizeria conteaza ca o fatalitate suportabila e mult mai mare decat ne place sa credem. Problema, cum le convine politicienilor sa spuna, nu este la unele "elemente", ci la o majoritate resemnata.