Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un grup de comando, cu ordin precis, a hotărât eliminarea locotenentului “rebel” din Armată. Ne puteam aştepta la un alt verdict în condiţiile în care un politruc – pe post de purtător de cuvânt al Ministerului Apărării – îl condamnase pe locotenent chiar de la prima apariţie în public? Faptul că unitatea din Turda ar fi responsabilă pentru decizie, şi este prezentată chiar aşa, nu poate păcăli pe nimeni. Răspunderea pentru scoaterea locotenentului din Armată o poartă atât conducerea politică a ministerului, cât şi şeful Statului Major General.
“Vina” lui Alexandru este că şi-a exprimat opiniile în faţa civililor, la televiziune, şi a ieşit din perimetrul U.M. Ideile aduse în dezbatere pot fi combătute, dar până să fie puse în circulaţie pe canalele “civile” ele au “zăcut” la Ministerul Apărării luni de zile. Memoriile lt. Alexandru Gheorghe, adresate potrivit regulamentelor militare, pe scara ierarhică, nu au avut răspuns. Disperarea omului cinstit, profund patriot şi creştin, care a jurat credinţă poporului român, nu unei găşti de politicieni corupţi care au adus România în sapă de lemn, a dat pe dinafară. El a găsit calea de comunicare cu societatea păstrându-şi haina militară în timpul mitingului de la Piaţa Universităţii.
A încălcat legea, spun juriştii, legaliştii, cei care primesc ordine de exprimare de la instituţii militare! Să-l dezbrăcăm de haina militară, să-l degradăm, să-l belim pentru că a avut curaj să spună ce gândeşte, aceleaşi gânduri pe care le împărtăşesc milioane de români? Decizia consiliilor de onoare, câte vor fi ele, nu aduc în nici un caz onoare Armatei! Ce înseamnă organismul militar, o castă, o lume închisă, desprinsă de societate? A trădat tânărul locotenent secrete militare, a făcut aprecieri jignitoare la adresa comandanţilor? Propunerile pe care le-a făcut, unele bune, altele pe care le-a considerat chiar el greşite, merită să fie dezbătute în primul rând în Armată. Nu înseamnă că se va prăbuşi disciplina, că apare pericol de rebeliune armată în ţară!
Dar cum pot înghiţi ofiţerii de carieră presiunea de politizare a Armatei de către vârful Ministerului, de instaurare a nepotismului şi a criteriilor arbitrare de promovare? Asta se discută doar de civili, nemulţumirea faţă de “regimul Oprea” care sufocă structura militară nu este un pericol pentru siguranţa naţională? Un general de patru stele chiar în retragere, şef de partid, poate fi considerat civil? Paradoxal, decizia pe care ar urma să o oficializeze Oprea vine în flagrantă contradicţie chiar cu preşedintele Băsescu, ca şef al CSAT. Nu a spus Băsescu Traian că protestele manifestanţilor, care exprimă o nemulţumire mult mai largă a populaţiei, sunt justificate?
Atunci, de ce lt. Alexandru Gheorghe nu are voie să vorbească? O voce lucidă, tânără aduce o rază de lumină şi speranţă în osificatul organism militar. Regulamentele prea strâmte pot fi reparate, sunt făcute de ofiţeri, şi ele trebuie să asigure şi progresul Armatei. Dacă în ’89, Armata ar fi respectat regulamentele ce s-ar fi întâmplat? Sunt convins că dreptatea şi progresul Armatei sunt astăzi exprimate de locotenentul Alexandru Gheorghe şi nu de generalul Oprea. Locotenentul va deveni, firesc, în scurt timp, generalul de care Armata are nevoie.
text publicat în Jurnalul Național în 16 februarie 2012
