„Mai mult tricolor în economie”, dar pe banii altora

Premierul a prezentat anterior intrării efective în pâine schița unui program de guvernare care are ca tentă puternică patriotismul economic. Deviza de a avea „mai mult tricolor în economie” este generoasă, stimulează sentimentele românilor care „nu mai trebuie să fie sclavii Europei”, după îndemnul premierului. Esența mesajului liderului social-democrat este extrasă din rădăcina liberalismului istoric care proclama sub aura Brătienilor modelul „prin noi înșine”,  așa încât vedem că „rotativa” a produs o osmoză a ideologilor.

Speranța de a reduce prețurile este stimulată de efectul sezonier al produselor agricole și, mai accentuat, de trendul cotațiilor la petrol și gaze. Prognoza indică o intrare a inflației pe o pantă descendentă, așa încât în T4/2023, aceasta să fie cu o singură cifră. Deci ar putea fi, în perspectiva unui bilanț la 100 de zile de guvernare, un prim punct important trecut de premier, fără mare efort, la capitolul realizări. Scăderea prețurilor nu poate fi însă consistentă la produsele alimentare de bază fără o „domolire” a adaosurilor comerciale în marile lanțuri de magazine, care au însă deciziile prin alte capitale.

Banca Națională a României a „ținut spatele” guvernelor cât a putut prin politica monetară, dar întinderea elasticului cheltuielilor bugetare atinge limita de rezistență a echilibrului fragil al finanțelor   publice, asigurat mereu din împrumuturi. Aici este esența discuției dintre noul premier și guvernatorul băncii centrale, cel care în prodigioasa carieră a mâncat în anii 1999-2000 și pâinea grea de prim-ministru fără să facă indigestie. Menținerea dobânzii de politică monetară la un nivel care să nu sufoce creditarea, dar să asigure o reducere a inflației sunt parametrii de bază ai ecuației care se rezolvă nu doar prin cursul de schimb, ci și prin temperarea promisiunilor de „lapte și miere” lansate de politicieni.

Mugur Isărescu are știința dialogului, iar Ciolacu pe cea a ascultării, deci putem crede că deciziile Executivului, în noua formulă, se vor extrage din celebrul titlu „ingeniosul bine temperat”.  În ceea ce privește discuția cu OMV, premierul poate juca pe cartea  fermității, pentru că resursa e la noi, cuțitul impozitelor, la fel, și, în plus, compania are restanțe în proiectele gaziere de la Marea Neagră.

Cum se pot introduce în economie elementele tricolore, care să facă simțit „patriotismul” clamat de premierul Ciolacu ca prioritate? În săptămâna ce a trecut s-a desfășurat conferința cu titlul „Modelul economic românesc în UE și nu numai în UE. România-orizont 2040”. Multe din opiniile cercetătorilor angrenați în amplul studiu inițiat de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), incluse în volumul lansat cu acest prilej, pot fi baza măsurilor pentru o relansare a economiei.

În dezbaterea de idei revin frecvent termenii „resetare” și „tranziție”. Resetarea se lansează de la mari forumuri ale globalismului lucid; tranziția devine obositoare, ca un șurub fără sfârșit, unde mereu avem un nou punct zero, făra a atinge finalul. Analiza unor economiști, coautori ai studiului, apreciază „modelul românesc” cu termeni extrem de critici. Perioada de trei decenii de la schimbarea din decembrie 89, apare ca un timp al confuziilor, urmând ca abia de acum înainte să se pună capăt „Deconstrucției României”, ca să „înceapă o nouă etapă, 2021-2040, a Reconstrucției economiei României”, cum trasează proiectul Constantin Boștină, președintele ASPES.

Datele de start spre viitorul acelui model poartă în raniță o „bombă socială” în stare de pericol, care poate face oricând să deraieze de pe traseul dorit al ieșirii din starea de regres. Deși țara are un potențial uman, teritorial, natural, agro-alimentar și mineral substanțial, la indicatorii de competitivitate și la indicatorii calitativi de viață se prezintă îngrijorător. Locul 26 - penultimul în UE - la PIB pe locuitor, la fel și la speranța de viață; România are cea mai înaltă rată a sărăciei din UE, 40 % dintre săracii UE trăiesc aici; rata de abandon școlar este de 20% și peste 40% din populație este în analfabetism și analfabetism funcțional. Adăugăm la acest „tablou negru” că România  este pe ultimul loc în UE la cheltuielile cu știința și cercetarea pentru dezvoltare, dar are cel mai mare deficit comercial. Avuția unui român este de 10 ori mai mică decât media europeană. O altă mare problemă care presează pe capitolul social și alimentează nemulțumirile rezidă din polarizarea tot mai accentuată a societății. O semnificativă imagine a acestui proces care se accentuează este al Stadionului Național, în care iau loc 60 de mii de bogați ai țării și de 8 milioane de pauperi rămași pe dinafara arenei. Cel care a făcut această comparație, profesorul Florin Georgescu, a publicat recent o amplă cercetare - Capitalism și Capitaliști fără Capital în România - lucrare aspră, greu de digerat în mediul politic care a gestionat tranziția.

 Ajungem astfel la o altă problemă a dorinței generale de „mai bine”: cum gestionăm resursele pentru a dezamorsa bomba socială pe lângă care umblă mulți să-i aprindă fitilul. 

Intrarea României în clubul economic al UE este o oportunitate, dar rigorile disciplinei impun o păstrare în limite rezonabile a deficitelor, capitol la care suntem în regim de supraveghere de la  Bruxelles. Mugur Isărescu a insistat în discuția de la Palatul Victoria, ca prin alocările bugetare să rămânem în limita de deficit. În aceste condiții, cheltuielile suplimentare sunt greu de susținut, iar rigorile cerute pentru accederea la fondurile din PNRR devin obligatorii de implementat. Emoțiile pensiilor speciale au un cost - peste 3 miliarde de euro - deci, pe lângă alte măsuri de ajustare, acestea devin obligatorii.

Frumosul „model economic românesc” desenat în dezbaterea citată pleacă la drumul spre 2040, potrivit datelor statistice oferite cu claritate din numărul aniversar al revistei Economistul, de la un stadiu al subdezvoltării în cadrul UE, similar cu al Bulgariei. Pentru a schimba cursul este nevoie de investiții, iar din ecuație lipsesc tocmai banii. Iată de ce „hulitul” capital străin este calea cea mai accesibilă, prin investițiile directe. Suntem mereu supărați pe „spoliatorii” care fac profituri în România, dar ne plac banii lor. Concluzia pe care cred că a tras-o premierul Ciolacu după prima zi de guvernare reală, în urma discuțiilor cu guvernatorul Isărescu și cu cei de la OMV, este că „mai mult tricolor în economie” se va face în primul rând cu banii altora. 

Modelul economic românesc pleacă de la datele subdezvoltării țării în  UE, cu mulți indicatori similari Bulgariei

40 sută din săracii UE trăiesc în România

Gradul de analfabetism și analfabetism funcțional atinge 40 de procente din populație

Isărescu are știința dialogului, iar Ciolacu pe cea a ascultării 

De ce este periculoasă bomba sărăciei?

Păstrarea deficitului în limitele cerute de la Bruxelles, condiție a stabilității macroeconomice

Ne plac banii străini, dar suntem supărați pe „spoliatori”