Maternitatea Giuleşti, o tragedie, două unghiuri

OK, au arestat asistenta de la Giuleşti şi noi ar trebui să fim fericiţi că instituţiile statului au făcut dreptate pentru moartea la rotisor a copiilor abia născuţi. Habar n-am ce probe privind periculozitatea socială a femeii au procurorii (din experienţă, înclin să cred că n-au mare lucru) şi nu ăsta-i aspectul pe care vreau să-l comentez. Am două idei, două unghiuri de abordare a acestei tragedii, pe care vreau să le scot în evidenţă. Încerc s-o fac fără patimă. Sper să-mi iasă.

- Asistenta NU a dat foc reanimării şi NU a cârpit cu mânuţa ei (cu scoci sau bandă izolatoare) cablul aerului condiţionat. NU are în fişa postului nici paza unităţii medicale, nici stingerea incendiilor, nici actele de eroism. E plătită doar pentru a-şi face meseria de asistentă medicală şi punct. Dacă a plecat din salon fără să aibă dreptul şi fără să găsească pe cineva care să stea de şase, la cheful de Sf. Maria ori să meargă la toaletă, are partea ei de vină şi, legal, trebuie să răspundă. Însă răspunderea revine în egală măsură şi celor însărcinaţi cu PSI, şi celor care se ocupă de achiziţiile publice, şi celor de la protecţia muncii, şi directorului administrativ, şi managerul spitalului, şi celor care-l ţin în braţe? Mi-e teamă că nu. Poporul vrea sânge şi Moţoci. Acum le are.

- În oglindă, NU mă interesează că asistenta este o femeie minunată şi ultraprofesionistă la o clinică privată, a managerului de la Giuleşti sau nu, de unde am văzut imagini idilice şi profund septice la televizor. Şi nici că pacientele care au bani să nască la privat, care au copii vii pe care aceasta-i îngrijeşte şi care o tutuiesc în direct la tv o apreciază. Cele care n-au avut la teşcherea suficient cash pentru a da viaţă unor copii la clinici private se ocupă zilele astea cu pomenirea sufletelor pe care le-au dus recent la groapă. Dacă-i pute cumva sistemul de stat, de unde se recrutează de regulă clientela pentru cel privat de sănătate, NU o ţine nimeni legată de glie. Să se dedice unei activităţi antreprenoriale de succes şi să lase locul liber unei alte asistente, care vrea să muncească, fie şi pe bani mai puţini, în condiţii vizibil şi evident defavorabile.

Am avut şi eu curiozitatea legitimă, dar şi iritat fiind de ţipetele isterice repetate şi insinuante ale Elenei Udrea, să aflu de ce a lipsit atâtea zile din oraş, pe fondul unui scandal public intens care-i şifonează crunt imaginea, Sorin Oprescu, medicul care, în calitate de primar general, are în subordine maternitatea groazei. Şi, fără vreun mare efort de documentare, am aflat. Concediul (legal) de odihnă al celui pe care-l atacă deşănţat multiministresa şi supuşii ei de partid şi de stat a avut loc într-un spital din străinătate, într-o ultimă încercare chirurgicală de a-şi salva tatăl, bolnav de cancer. Chestie pe care, dacă nu ar fi ţinut să-l atace ca un şacal de o ticăloşie fără margini cum este, o putea afla, de la serviciile secrete care o pupă-n dosul mare cu multă duioşie, până şi ministrul Udrea. Nu ştiu ce mă face să cred că, în condiţiile în care tonomatul care sunt a avut acces (din prima zi a dramei şi de la mii de kilometri distanţă) la informaţia asta, muza care este nu ştia acelaşi lucru din clipa în care prezumtivul ei contracandidat la alegerile locale a ieşit din ţară.

P.S. Am 15 ani de presă bătuţi pe muchie, dar întrebare mai ticăloasă decât cea a reporterului Pro TV Ovidiu Oanţă către asistenta ieşită cu puloverul în cap şi cu cătuşe la mâini nu am mai văzut de la o tragedie aviatică în urma căreia nevasta pilotului proaspăt prăbuşit şi mort (care încă nu fusese informată de autorităţi) a fost interpelată de un alt reporter, întâmplător al aceluiaşi post, cu odioasa formulare "cum comentaţi moartea soţului dumneavoastră?"