Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A vrut să se facă Meșterul Manole, ca să înalțe Catedrala de la Curtea de Argeș. Dar se făcuse asta Meșterul Manole însuși, luându-i-o astfel înainte. Așa că Gheorghe Păun s-a văzut nevoit să se facă altceva. Și s-a făcut matematician. Însă gândul de a construi catedrale nu i-a ieșit nicio clipă din minte. Doar că diferite de cea din orașul adolescenței sale, catedrale din cifre și cuvinte. Unii obișnuiesc să le spună cărți. Cărți de informatică și matematică, în cazul „meșterului” Gheorghe Păun. Dar și cărți de beletristică. Fiindcă omul despre care vorbesc pare să ducă mai multe vieți în același timp. Într-una este profesor de matematică și informatică, ajuns la ditamai rangul de academician. Într-alta este scriitor, nu amator, ci profesionist, dovadă faptul că este de ani buni membru al Uniunii Scriitorilor din România. Mai are o viață în care conferențiază pe la tot felul de universități și forumuri științifice din lume. Și încă una în care este animator cultural în orașul unde trăiește împreună cu familia.
Odată cu mutarea lui Gheorghe Păun din București , se poate sune că Academia Română are pe Dealul Olarilor din Curtea de Argeș cea mai mică, dar cea mai activă filială din țară. Te-ai aștepta ca în pieptul unui asemenea om să bată mai multe inimi. Bate însă doar una! Cât să poată și ea? A fost nevoie de intervenția doctorilor ca să-i regleze bătăile. Dar academicianul Gheorghe Păun nu s-a cumințit, în sensul că n-a renunțat la niciuna dintre viețile amintite. Asta de dragul vieții celei mari, care le cuprinde pe toate. Și al multelor ei uși deschise în permanență spre oameni. Aceștia sunt principalii „vinovați” de excesiva întrebuințare a inimii cu pricina. Pentru a fi mereu printre ei s-a întors Gheorghe Păun acasă. Acasă unde conduce și, uneori, chiar finanțează din propriul buzunar, care nu e totuși unul de milionar, revista de literatură „Curtea de la Argeș”, revistă ce se apropie de suta de numere. Au trecut prin paginile acesteia, dar și prin orașul care i-a împrumutat numele, sute de scriitori și oameni de cultură, invitați, de cele mai multe ori, pe spezele sale, de academicianul matematician și scriitor.
Toate aceste lucruri înseamnă a zbura, de fapt. Cu aripi de hârtie, ce-i drept, dar care te duc până unde te poate duce visul. Pe copilul din Cicăneștii de Argeș, ajuns membru titular al Academiei Române, între timp, l-a dus prin toată lumea. Și împreună cu el a dus și numele României. Cum să nu te rogi de inima unui astfel de om să bată încă vreo 200 de ani de acum încolo?
Și încă ceva, pe soția lui Gheorghe Păun o cheamă...Ana!
P.S. La Sala de expoziții a Cercului Militar Național se dă, începând de pe 26 august și până pe 11 septembrie, copilărie. Nu vă duceți cu sacoșe. Luați-vă doar sufletul și ochii. Vă așteaptă acolo niște tablouri grozave, aparținând pictoriței Octavia Țarălungă. Toate pline de bunici, copii și copilărie. Eu am fost. Și zău că nu-mi pare rău!
