Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe hârtie, avem tot: resurse naturale, poziționare strategică, proiecte ambițioase. În realitate, dezvoltarea sectorului energetic poate fi sabotată tocmai de propriile blocaje politice, de riscul unei incoerențe în guvernare și de instabilitatea administrativă și a reglementării. Într-un moment-cheie pentru tranziția energetică, riscăm să devenim doar o rotiță care scârțâie în loc să fim parte din motorul Europei.
Lista proiectelor din energie arată impresionant. Neptun Deep, cel mai mare proiect de gaze naturale din Europa Centrală și de Est, intră în producție în 2027. Caragele Deep îi va urma. România devine lider la producția de gaze în UE. Iar primul proiect de reactoare modulare nucleare din regiune se dezvoltă la Doicești. Zeci de parcuri solare și eoliene sunt în lucru în Dobrogea, Oltenia și sudul Moldovei.
Pentru o prezentare sună bine. Dar când cobori din PowerPoint în teren, lucrurile scârțâie. Proiectele majore de investiții sunt întârziate nepermis de mult din cauza avizelor și a birocrației, dar și din cauza unei rețele electrice proiectate în altă epocă. Producem energie și avem ambiții să producem și mai multă, dar nu putem transporta pe măsura acestor ambiții. Rețeaua de înaltă tensiune e învechită. Legăturile dintre regiunile cu potențial și consumatorii mari lipsesc. Investițiile în infrastructură bat pasul pe loc. Fără finanțare serioasă - fie publică, privată sau europeană - orice megawat instalat riscă să rămână „prizonier în câmp”.
Peste toate tronează impredictibilitatea legislativă. Taxele se schimbă peste noapte, strategiile se rescriu la fiecare nou guvern. Orice investitor care vrea să bage sute de milioane într-un proiect caută un singur lucru: stabilitate. România, din păcate, livrează exact opusul. În ultimii doi ani am schimbat taxe, am introdus impozite suplimentare, am modificat legi și strategii. Cum să bagi sute de milioane sau chiar miliarde într-un proiect, dacă nu știi niciodată ce reguli vor fi peste 6 luni? E un climat în care doar cei foarte curajoși sau foarte disperați mai investesc.
Sectorul energetic românesc are nevoie de un cadru legislativ stabil, clar și prietenos cu investițiile, cu reguli simple și durabile care să nu se schimbe de la o lună la alta. E esențial să construim un sistem rapid și digitalizat de avizare, care să nu consume ani din viața proiectelor. În paralel, trebuie să mobilizăm investiții strategice în rețelele de transport și stocare a energiei, pentru a nu irosi tot ce se produce. Dar cine va lucra în toate aceste proiecte? România suferă de o lipsă severă de personal calificat. Inginerii și tehnicienii pleacă, iar școala nu pregătește suficient. Fără investiții serioase în educație profesională și tehnică, riscul e să ne uităm la viitor de pe margine. Fără oameni bine pregătiți - electricieni, tehnicieni, ingineri - niciun parc solar și nicio centrală SMR nu vor funcționa. România are nevoie urgentă de un efort național de formare și reconversie profesională, în parteneriat între stat, mediul privat și cel universitar.
Avem toate ingredientele pentru a deveni un centru energetic regional. Ne trebuie însă coerență în a ne asuma și a juca serios acest rol. Energia nu e doar despre turbine și fire întinse pe dealuri - e despre independență, securitate, creștere economică, stabilitate și locuri de muncă. Toate acestea nu se pot construi fără o guvernare coerentă, care să trateze sectorul energetic ca pe o politică de stat, nu ca pe o temă pasageră. Este nevoie de o continuitate și viziune pe termen lung, de coordonare reală între ministere, agenții, autorități locale și investitori, și de o strategie care să nu se rescrie la fiecare ciclu electoral.
Citește pe Antena3.ro
Fără coerență, orice investiție riscă să devină promisiune abandonată și orice progres - un accident izolat. Dacă economia viitorului are un motor numit „energie”, atunci trebuie să decidem: vom fi parte din motor sau doar o rotiță care scârțâie? Devenim cu adevărat un lider regional sau rămânem campioni la blocaje?
