Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am scris, nu demult, într-un comentariu apărut tot aici, în “Jurnalul Naţional”, despre provocările cu care Bătrânul Continent şi Uniunea Europeană se confruntă acum, în preajma alegerilor pentru viitorul Parlament European. Referindu-mă la campania electorală pentru europarlamentare afirmam că aceasta este ameninţată de două mari capcane, care se constituie în două riscuri: apatia şi dezinteresul pentru problematica europeană a unei însemnate părţi a electoratului din statele membre, pe de o parte, şi alianţa dintre naţionalism extremist, intoleranţă etnică şi eurofobie, pe cale să câştige o îngrijorătoare audienţă şi capacitate de presiune - pe de altă parte.
Cât priveşte opţiunile electoratului român pentru europarlamentare aş menţiona că, în ciuda unor inerente fluctuaţii de scor, în sondajele de opinie pe care le cunosc până acum, PSD / Uniunea Social Democrată este creditat(ă) ca favorit(ă). Există, însă, şi o altă faţă a lucrurilor şi, când afirm acest lucru, mă refer la satisfacţile dar şi la dezamăgirile românilor faţă de ceea ce au aşteptat de la Uniunea Europeană şi de la instituţiile sale. Într-un sumar inventar, pe primul loc s-ar situa intervenţia directă, în 2012, a unor lideri ai Comisiei Europene. din familia popularilor, în desfăşurarea unui proces intern perfect constituţional de suspendare a preşedintelui 2012 şi poziţionarea lor complet partizană politic în favoarea preşedintelui Traian Băsescu, el însuşi exponent al popularilor europeni. Cât priveşte aşteptările pe care românii le au faţă de Uniunea Europeană, implicit faţă de viitorul său Parlament, iau ca elemente de referinţă rezultatele Eurobarometrului Standard 78. Aşadar, românii aşteaptă din partea organismelor decidente ale Uniunii Europene - îmbunătăţirea calităţii vieţii; - crearea de noi locuri de muncă; şi - un climat de solidaritate şi cooperare între toate statele membre ale UE.
De aceea, ca un corolar firesc al întrebărilor precedente reiau şi încerc să răspund la această întrebare: ce anume trebuie să facă Parlamentul European care va fi ales în luna mai pentru ca dezideratul unei noi Europe, şi al unei noi Uniuni Europene, să se materializeze într-un proiect viabil şi eficient şi să nu rămână doar un frumos slogan electoral?.
Încercând să intru în zodia concretului, voi schiţa două soluţii pe care le consider a fi dezirabile. Două soluţii care se rezumă în doi termeni: dezbatere şi participare. Și pentru că în construcţia instituţională europeană Parlamentul este cel ales direct de cetăţenii europeni, propun atenţiei cititorilor câteva motive pentru care, în opinia mea, merită să votăm la europarlamentare:
Respect pentru co-legislatorul UE
Parlamentul European nu trebuie subestimat, acesta nefiind nici un cimitir al elefanţilor, cum pretind unii, si nici o instituţie cu alegeri de mâna a doua, după cum fals susţin alţii. Nu poţi fi o instituţie de mâna a doua atunci când co-legiferezi 70-80% din legislaţia aplicabilă în statele membre. Prin urmare, Parlamentul European este locul unde, prin votul nostru la alegerile din mai, trebuie să trimitem români cât mai bine pregătiţi, politic şi pe fond, ca substanţa (experienţă) în afacerile europene.
Singura instituţie cu legitimitate
Alegerile europene merită tratate cu toată seriozitatea şi pentru că ele sunt singura pârghie legitimă de reprezentare directă la Bruxelles: nu se votează (încă) asupra Consiliului sau Comisiei Europene.
Lupta comisarială - internă şi externă
Avem un comisar de numit, şi e normal să îl numească partidul / grupul politic care va obţine cel mai bun scor la alegerile europene. Totodată, sondajele indică faptul că e foarte posibil ca lupta dintre popularii si social-democraţii europeni să fie strânsă, pentru prima familie politică din Parlament. În aceste condiţii, alegerile din mai vor decide indirect şi dacă Martin Schulz va câştiga preşedinţia Comisiei Europene împotriva unui candidat PPE.
Încredere şi cooperare
Dincolo de unele “accidente de parcurs” (vezi amânarea sistematică, din cauza raţiunilor politice şi mai puţin pe considerente juridice) a intrării ţării noastre în Spaţiul Schengen (absolut legitimă), România înregistrează progrese (de ex. multiplicarea de cinci ori a ratei de absorbţie a fondurilor europene de către actualul guvern, cea mai mare creştere economică din UE în 2013). România are nevoie de capital politic, de încredere şi de cooperare pentru a îşi realiza proiectele. Aşa cum cred că, deşi MCV şi Schengen reprezintă obstacole care au şi o certă miză politică, România poate câştiga încredere pentru proiectul său european chiar şi în aceste vremuri bântuite de spectrul populismului sau al extremismelor de diverse facturi.
În această perioadă, mai mult decât până acum, Uniunea Europeană are nevoie de prieteni, nu doar de contestatari. Bucureştiul a demonstrat, până acum, că, în pofida unor situaţii care ne-au putut ridica semne de întrebare, a rămas şi este un membru şi un prieten sincer al UE.
Testul guvernării
Vrem, nu vrem, să recunoaştem, alegerile pentru viitorul Parlament European au şi o substanţială miză politică internă. Votând la europarlamentare pentru candidaţii propuşi de formaţiunile sau alianţele politice, românii îşi vor exprima, implicit, mulţumirea sau nemulţumirea faţă de calitatea actului de guvernare. Din această perspectivă europarlamentarele din mai reprezintă un test politic important şi o proiecţie preliminară a votului în anul alegerii noului Preşedinte al României.
