Nimic de ales

n) Noi şi întâmplările zilei. Spunem că totul e din ce în ce mai banal, mai lipsit de sens, când, de fapt, noi pierdem sensul întâmplărilor şi devenim tot mai neinteresanţi. Trecerea timpului încarcă până şi cele mai simple lucruri cu sens, dar tot trecerea timpului ne oboseşte perceperea sensului. Imaginaţia moare întâi.

n) Secolul al XX-lea a inventat tabloul fără măiestrie. Absenţa măiestriei e compensată printr-un comentariu critic extrem de elaborat despre importanţa absenţei măiestriei. Artistul e unic astăzi prin ce se spune despre el, prin statutul de artist unic pe care i-l oferă piaţa şi pălăvrăgeala criticii. Un artist modern e în cea mai mare parte o definiţie exagerată a criticii, nu o semnătură pe o măiestrie, pe un mod de a gândi inconfundabil arta şi de a crea un lucru inimitabil.

n) În târgurile cu antichităţi, foarte mulţi dintre cei care le vizitează pentru prima oară descoperă în ei nevoi spirituale, de care nu aveau cunoştinţă. Nu descoperă obiecte, ci un interes mocnit pentru acele obiecte. Un interes latent, care aştepta doar ocazia să devină manifest.

n) Ultimele cuvinte rostite de colegi la coborârea în groapă a unui politician: Ce hahaleră! Ce om lipsit de caracter! Când voiai să împrăştii un zvon, era destul să-l pui să jure că-şi ţine gura! Nu ţinea secret nimic din ce jura! N-o să mai vedem niciodată banii pe care ni-i datora! Şi toţi cei strânşi în jurul sicriului dau din cap cu tristeţe ca şi cum l-au lăudat.

n) S-au înmulţit casele vechi, reparate şi vopsite în galben intens şi roz-chilot. Galbenul şi rozul sunt acrilicele cele mai ieftine. Putea fi şi mai rău, să fie verdele-papagal şi roşul-steag culorile cele mai ieftine.
n) Timp de mai multe luni, i-am cumpărat soacră-mii unul dintre jurnalele financiare de format mare. Mirat şi oarecum mândru că bătrâna putea fi atât de preocupată de problemele pieţei şi ale leului, încât să mă întrebe seara: Mi-ai adus ziarul? "S-a întâmplat odată" ca să nu am, în autobuzul cu care veneam acasă, alte cotidiene de citit, aşa că l-am consumat pe cel financiar. Când i l-am dat soacră-mii, i-am zis: Vezi că în pagina cinci e ceva foarte interesant despre căderea bursei. "Da' să-i ia dracu' pe toţi", a zis bătrâna, "ce, eu îmi stric ochii cu prostiile lor? Am nevoie de ziarul ăsta fiindcă e singurul pe care face pipi căţelul şi nu răzbeşte până la parchet."

n) Patronul are patru clase primare, iar administratorul lui, un pensionar universitar, vine de la catedra cu somităţi în finanţe a ASE-ului. Analfabetul îi zice "consultantul meu", dar bătrânul îi ţine de fapt toată contabilitatea. Ăsta ştiu că nu mă fură, zice patronul mai mult milos, decât respectuos. E singur, n-are de ce să se lăcomească la bani. E din ăia de pe vremuri, cu onoare. Dacă se îndreaptă niţel criza o să îi cumpăr un cavou. Merită.

n) Un sondaj de opinie, care nu are de ce să fie mincinos, ar fi acela al motivelor pentru care lumea nu merge la vot. Cum mai bine de 60% din populaţia cu drept de vot refuză să vină la urne, părerile majorităţii devin dintr-odată acelea de care politica ar trebui să ţină seama. E tot mai populară zicerea: Nu merg la vot, pentru că nu e nimic de ales din ce mi se propune. Nu pot să aleg din ceva egal în rău, la nivelul de jos.