Noaptea minţii la TVR

Dupa cum a promis cind era-n opozitie, USL s-a apucat serios de operatiunea "depolitizarea institutiilor publice'. Curg valuri de competenti. Ma dor ochii de-atatea comunicate de presa cu eliberari din functie si numiri la schimb. Stiu, toti astia noi sunt pe baza de pricepere. Si meritau pusi. Toti aia vechi, evident, erau politruci. Si meritau schimbati. Pregatit din timp, cutremurul a ajuns, in fine, si la TVR. Dupa blocarea conturilor institutiei, sechestrele pe active si golul din rezervoarele de carburanti, a urmat sacrificiul ritualic. Prin vot democratic in Parlament, au dat jos, pe buna dreptate, sluga. Si au pus in loc, aiuritor, argatul. Sluga era a alora. Argatul e al lor.

Desemnarea ca director general interimar a lui Radu Calin Cristea, vanator consacrat de sinecuri, fost pupincurist apasat al regimurilor Constantinescu si (la inceput) Basescu, reevaluat pe partea liberala si datator preventiv cu bidineaua si pe peretii noului premier, e chiar noaptea mintii. Dincolo de partizanatul ei politic evident si peren, acum cel mai accentuat din istoria recenta, televiziunea publica e-n faliment la propriu. Are datorii, iesite din orice scadentar, care bat bine suta de milioane de euro. Nu si-a platit de doi ani darile catre stat. A fost salvata de la inchidere, in afara oricarei logici economice, de o lege de organizare si functionare aberanta si de interventiile politice la nivelul conducerii Fiscului.

Institutia are nevoie, daca decizia politica e sa mai traiasca, nu de un lifting, ci de un vast program de restructurare: umana, financiara si, nu in ultimul rand, profesionala. Intr-un mediu de business normal, TVR ar fi fost bagata-n lichidare si data pe mana unui administrator judiciar. In struto-camila romaneasca, i s-a pus in funte un trist care n-a lucrat cinci minute intr-o televiziune, care se uita-n camera de luat vederi ca broasca la bordura si care, acum vreo sapte ani, cand TVR avea excedent financiar si el era-n gratiile basiste, se recuza patetic. Motivatia era ca-i scapa subtilitatile financiare si n-ar vrea sa se bage la ce nu se pricepe. Uite ca, intre timp, i-au venit in cap si priceperea, si mestesugul cifrelor!

Marea lui experienta manageriala se rezuma la exercitarea fara concurs, pe semnatura lui Adriean Videanu, a dregatoriei de director al Muzeului Literaturii. Sa tot fi avut vreo zece angajati in subordine. Noroc ca l-au dat jos prin instanta, ca-l baga si pe ala-n gard. Nici macar daca uselistii aveau nevoie de director de stiri, pe postul golit de continutul culceros, ca ideolog de rit nou, omul asta n-avea ce sa caute acolo. Nimic nu-l recomanda. Trecutul in presa comunista l-a umplut de laurii gloriei la revista Urzica si in programele de meci ale Rapidului.

Dupa delirul din decembrie '89, pe siguranta si voie buna, a ajuns mediocrul de serviciu de la Europa Libera. Care s-a si inchis cu el acolo. Marele talent al alunecosului e ca stie sa se lipeasca de tot soiul de protectori politici. Ieri erau Videnii, azi sunt Vosganienii. Si toti vor sa-i dea cate o paine, sa manance si gura lui un ciolan pe fasolica. Efortul lor social ar putea fi, pana la urma, laudabil pentru niste oameni de dreapta. Daca ar fi pe banii lor, nu pe ai nostri...