Nu aceasta este România educată!

Făptuitorul a fost arestat şi şi-a petrecut noaptea la Poliţie, iar, mulţumită Bunului Dumnezeu, profesoara nu a suferit decât o rană uşoară şi este în afara oricărui pericol. Mai bine spus, deocamdată este în afara oricărui pericol. Fiindcă dacă şi după acest nefericit incident nu se vor lua măsuri ferme, radicale pentru a se stopa curba descendentă pe care a intrat- şi nu de azi de ieri- şcoala românească,mă tem că ,după ceea ce s-a petrecut în renumita instituţie de învăţământ din Capitală, ar putea urma şi alte orori de asemenea factură.

 Dar, pentru ca să nu se întâmple aşa ceva, ar trebui să facem o aplicată analiză de caz şi să vedem care au fost adevăratele circumstanţe care au făcut posibil un asemenea act pe care orice minte sănătoasă refuză să îl ia în calcul. Pentru asta poate că ar trebui să pornim de la câteva amănunte, aparent insignifiante, dar care nu fac decât să confirme încă o dată zicerea că diavolul şi răul său se ascund în amănunte. Primul dintre acestea fiind că respectivul elev a scos din geantă cuţitul cu care vroia să o atace pe profesoară. De unde şi întrebarea: ce căuta cuţitul în geanta cu care respectivul venise la şcoală? Acolo unde, în mod normal, trebuia să se afle manuale, caiete, rechizite şi, bineînţeles, un laptop. Sau, nu cumva, elevul cu pricina premeditase atacul, după ce pe WhatsApp, vizionase filme japoneze în care violenţa şi agresivitatea ţineau afişul? Filme pe care mă foarte îndoiesc să îi fi fost recomandate ca bibliografie suplimentară de către tânăra profesoară de japoneză…

 Un al doilea semn de întrebare trebuie să ni-l provoace discuţia pe care făptaşul a avut-o cu câţiva colegi şi prieteni cu puţin înainte de a trece la fapte. Discuţie din care reiese că insul nu agrea ideea de a fi chestionat  cu un test în cursul orei. Iertat să fiu, dar de unde şi până unde această idee că profesorul trebuie să negocieze cu elevii ce vor face în cele 50 de minute cât ţine ora de curs? Sunt, fireşte, de acord că elevii pot şi trebuie să îşi spună părerea despre subiectele care se discută la curs, dar asta nu înseamnă , în nici-un caz, că ei pot refuza să răspundă, în scris sau oral, la întrebările profesorului pe motiv că nu le place treaba asta. Om fi noi, de bine de rău, într-o societate în care operează mâna invizibilă a pieţei, dar asta nu însemnă şi că procesul de învăţământ trebuie să ajungă la o tocmeală profesor/ elev în care elevul să refuze marfa/oferta profesorului pe motiv că ,, nu este pe gustul meu’’.

Semne de întrebare ridică şi foarte puţinele date pe care le avem despre elevul devenit elev-problemă. Care, de fapt, se spune că nu a prezentat, până acum, probleme. Şi atunci cum rămâne cu acele viziuni agresive pe care respectivul declară că le-a avut cu puţin înainte de nenorocitul incident? Tot din datele sumare pe care le avem la dispoziţie, ar rezulta că elevul cu pricina a venit aici prin transfer,în urmă cu un an, deci trebuie că au existat şi motive care să justifice transferul. Să fie, oare, vorba despre notele mari la învăţătură (inclusiv sau mai ales notele la purtare) care au făcut posibil ca elevul să fie transferat la Colegiul Naţional ,,In Creangă’’, unde media la admitere a fost 9,93? Sau a fost vorba despre motive de natură personală, ca de exemplu apropierea de casă aşa încât elevul să fie supravegheat de mediul familial?  A propos,s-a interesat cineva care este opinia familiei acestui elev despre actul pe care acesta l-a comis? Nu ştim deocamdată, dar cred că este necesar să aflăm şi ceva mai multe despre mediul în care a crescut respectivul elev 0 în acei şapte ani de acasă şi după.

  În fine, dar câtuşi de puţin în ultimul rând, aş fi curios să aflu care este opinia  Consiliului Naţional al Elevilor( CNE),structura naţională care reprezintă drepturile şi interesele tuturor elevilor din România despre fapta colegului lor de la Colegiul Naţional ,,Ion Creangă’’din Bucureşti. Care opinie, spre sincerul meu regret, nu a fost făcută publică, măcar până acum, deşi CNE are şi calitatea de for consultativ al Ministerului Educaţiei Naţionale. Minister care şi-a exprimat punctul de vedere prin intervenţia doamnei ministru Ligia Deca.

Am făcut  deloc întâmplător referire la Consiliul Naţional al Elevilor cu atât mai mult cu cât înainte de a comite atentatul la viaţa profesoarei, făptaşul şi-a consultat, pe mesageria telefonului, colegii de clasă punându-le direct întrebarea dacă ,,ar merita să o omoare pe  amărâta asta?’’ Nu vreau să ţin lecţii de educaţie civică,dar dacă aşa gândesc şi se exprimă fie şi doar unii elevi în aşa-zisa Românie Educată, însemnă că am ajuns într-un foarte îngrijorător impas! Îngrijorarea fiind cu atât mai justificată cu cât, de cam multă vreme,  pe tot felul de canale de socializare, suntem bombardaţi cu postări  despre acţiuni care au genericul foarte promiţător ,,bullyng ist bad’’. Generic, nu-i vorbă, foarte promiţător, dar cu ce eficienţă, vedem şi înţelegem şi după cele petrecute la Colegiul Naţional ,,Ion Creangă’’. După cum, la vremea când a fost lansat pe piaţa mass media,  la fel de promiţător a fost şi genericul programului ,,România Educată’’, aflat sub egida instituţiei Preşedintelui României, Klaus Iohannis. Proiect, şi el, foarte ambiţios şi foarte promiţător- nu zic ba,dar care, şi el, a eşuat în mod lamentabil.

Acestea ar fi doar câteva dintre multele, foarte multele semne de întrebare pe care le ridică nenorocitul eveniment de ieri. Iar dacă şi de această dată se va proceda la fel ca şi în cazul drogurilor consumate de către eleve de la Colegiul Naţional „Şcoala Centrală” sau ca atunci când  elevii de clasele a VII-a şi a VIII-a din aceeaşi prestigioasă unitate de învăţământ au fost duşi să vizioneze un film care promova modul de viaţă al comunităţilor LGBT, adică dacă vom ascunde, încă o dată, gunoiul sub preş, atunci degeaba mai recităm la  zile mari maxima lui Spiru Haret, ctitorul învăţământului modern din România: „Cum arată astăzi şcoala,aşa va arăta mâine ţara”! 

                                                                   Şerban CIONOFF