Nu fiţi curve cu presa!

Cat a fost in opozitie, USL a trait o lunga poveste de amor cu presa defavorabila Basescului. Si a acuzat, in cor, finantarea netransparenta a oficinelor si oficioaselor portocalii; care, la schimb, i-au rupt in bucati liderii. Oameni de media care nu erau neaparat fani ai PSD sau PNL au sustinut incercarile repetate de rasturnare a penibilelor guverne oranj. Unii pentru ca sunt antibasissti. Altii fiindca aveau amici in randurile opozitiei. Oportunistii, deoarece asteptau functiiile si recompensele de dupa preluarea guvernarii.

Azi, opozitia de ieri e putere. S-a asezat sanatos in fata butoanelor. Scriu aici, pe scurt, asteptarile mele, perfect private, de truditor pe ogorul presei, fata de noua putere politica in domeniul care ma intereseaza cel mai mult, ala in care lucrez. Nu-s deloc naiv, nu am asteptari nerealiste, chiar nu sper la imposibil, nu cred ca vom trai o perpetua luna de miere. E minimul pe care mi-l doresc si pe care-l voi monitoriza.

- Sa comunice simplu si la obiect, nu sa ne faca sa tragem de oameni ca sa obtinem informatiile socilitate. Dupa ce a acuzat ani de zile opacitatea guvernarii, noua putere e obligata sa fie cat se poate de transparenta. Particular, acordarea de interviuri si participarea la emisiuni sunt drepturi, nu obligatii, dar sa ia act de realitatea ca embargourile si refuzurile repetate dauneaza grav acuratetii mesajului public. Iar linistea sociala se obtine si alegerile se castiga mai ales pe mesaj.

- Sa se abtina de la reclamatii catre patronat si rafuieli penibile. Telefonul la stapanire nu face neaparat politicianul mai puternic, dar pe mine sigur ma face mai nervos si inversunat. Si nu-i doar cazul meu. Orice ziarist umilit sau parat conducerii/patronatului se frustreaza si-ti devine dusman pe viata. Intrebati-l , dragi politicieni, pe Adrian Nastase, calcat in picioare dupa 2004 de aia mici si odinioara oropsiti, daca v-a lasat memoria. Prefer oricand un demnitar care, simtindu-se nedreptatit sau fiind nemultumit de atitudinea mea, ma suna, ma contrazice, incearca sa ma lamureasca.

- Sa-si respecte promisiunea publica repetata privind reexaminarea cadrului legislativ care a reglemantat abuziv plata (inclusiv retroactiva a) TVA-ului pe drepturile de autor si sa termine cu incadrarea oricarui act de creatie in categoria comert cu amanuntul (premierul a promis asta, din nou, la Sinteza zilei, sa vedem si actul normativ). Nu ar fi nici un fel de favor facut presei, ci un act de dreptate fata de mai multe categorii profesionale care au cazut victime ale unui abuz de putere. Nu suntem vanzatori de carnati. Ne vindem rodul creierelor.

- Sa dea publicitatii, dupa auditurile anuntate, sumele incasate de media, SRL-uri ale oamenilor de presa si ONG-uri de la institutiile conduse de regimul portocaliu. Opinia publica trebuie sa afle cat a costat sustinerea mediatica scelerata a unui regim politic abominabil, cine a platit-o si cine a incasat.

Stiu ca puterea orbeste si te face sa te crezi infailibil. La fel cum stiu si ca multe curiozitati, dezvaluiri, chiar si insinuarile nedrepte (sau mai ales alea) ale presei te scot din minti cand guvernezi. Dar, in egala masura, stiu ca vreau sa lucrez intr-un mediu spalat, asa cum continui sa ma incapatanez sa cred ca trebuie sa fie mass-media. Si mai stiu ca nu-mi doresc sa mai fiu asociat cu tot soiul de activisti detasati in presa de la unitatile militare la care au cartile de munca si nici sfidat de toti nespalatii, derbedeii si curvele care au ajuns sa populeze etajele superioare ale puterilor politice. Si ma voi bate pentru asta; si cu amicii mei, la nevoie...