Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deosebirea dintre cele două tranzacţii petrolire din Romănia - vănzările Petrom şi respectiv Rompetrol â in ce priveşte vănzătorul incetează cănd este vorba despre cumpărător. Acesta, in ambele cazuri, este statul: in cazul Petrom - statul austriac, in cazul Rompetrol - statul Kazah, care măcar recunoaşte că este proprietarul companiei ce a preluat Rompetrol, fără incercările deloc reuşite din partea austriacă de a prezenta OMV ca o companie privată!
Deosebirea dintre cele două tranzacţii petrolire din Romănia - vănzările Petrom şi respectiv Rompetrol â in ce priveşte vănzătorul incetează cănd este vorba despre cumpărător. Acesta, in ambele cazuri, este statul: in cazul Petrom - statul austriac, in cazul Rompetrol - statul Kazah, care măcar recunoaşte că este proprietarul companiei ce a preluat Rompetrol, fără incercările deloc reuşite din partea austriacă de a prezenta OMV ca o companie privată!
In materie de preţ al tranzacţiei de vănzare/cumpărare, deosebirile sunt atăt de nete, incăt vănzătorul Petromului - adică statul romăn - a fost pur şi simplu ridiculizat de vănzătorul Rompetrolului (un grup privat in frunte du dl Dinu Patriciu). Concret, statul romăn a obţinut din cedarea controlului asupra Petrom nici măcar 700 de milioane de euro (căci povestea cu cele incă 800 de milioane de euro investiţii ulterioare constituie o diversiune, intrucăt banii au rămas noului proprietar, adică tocmai cumpărătorului austriac), in tip ce dl Patriciu a incasat echivalentul a cel puţin 2 miliarde de euro pe vănzarea a 75% din acţiunile Rompetrol. Şi să fim pe deplin exacţi: Rompetrol a văndut practic o rafinărie şi o reţea de distribuţie, in timp ce statul romăn a cedat OMV nu numai mai multe rafinării şi o reţea de distribuţie şi mai mare, dar şi exploatarea tuturor resurselor de petrol şi a jumătate din cele de gaze lăsate de Dumnezeu romănilor.
Ar putea exista căteva explicaţii pentru această diferenţă imensă. Tranzacţia Rompetrol a fost liberă de constrăngeri. Tranzacţia Petrom s-a negociat insă sub presiunea "dacă nu privatizaţi Petrom, Romănia nu aderă la Uniunea Europeană!". OMV a exploatat din plin această constrăngere a părţii romăne şi a făcut cumpărarea aproape pe gratis. Compania kazahă, dimpotrivă, vădit interesată intr-o expansiune externă şi avănd mare nevoie de un cap de pod spre Uniunea Europeană, a plătit scump, pentru că dl Patriciu oferea acest cap de pod, punănd de fapt la dispoziţie un vehicul chiar din interiorul Uniunii.
Totuşi, diferenţa absolut aiuritoare dintre preţurile celor două tranzacţii nu poate avea doar aceste explicaţii. De fapt, diferenţa cu pricina nu-l poate face pe dl Patriciu atăt de performant pe căt autorităţile romăne ale vremii l-au făcut Popa Prostuâ pe nefericitul de stat romăn in tranzacţia cu OMV. Această tranzacţie a constituit un jaf sordid din avutul public, pentru care semnatarii romăni ai tranzacţiei ar trebui să răspundă in faţa justiţiei. Indirect, tranzacţia Rompetrol nu face decăt să sublinieze jaful din tranzacţia Petrom.
Nu era insă nevoie ca dl Patriciu să văndă Rompetrol către statul kazah pentru a se realiza că statul romăn este doar un spectator pe piaţa romănească a petrolului, fără nici o părghie de influenţare asupra preţurilor sau asupra aprovizionării asiguratorii a consumatorilor. A pierdut aceste părghii o dată cu cedarea controlului asupra exploatării resurselor sale, atătea căte mai există, care insă puteau constitui un element-tampon in condiţiile turbulenţelor actuale de pe piaţa mondială a energiei şi creşterii in intreaga Europă a dependenţei de resurse externe. In orice caz, ca o amară ironie, tranzacţia Rompetrol cu vănzător privat adănceşte şi mai tare caracterul de stat al distribuţiei de carburanţi in Romănia. Distribuţiei de stat austriece prin OMV şi Petrom i se adaugă acum distribuţia de stat kazahă prin Rompetrol!
Citește pe Antena3.ro
