Nu mai avem pe cine da vina

Într-unul  din cele mai reuşite momente ale campaniei sale electorale, Barack Obama s-a referit la familiile cu copii grav bolnavi care ar putea pierde dreptul la îngrijire medicală gratuită şi a spus: ”Hai să ne gândim sincer, ce vor face aceste familii dacă s-ar întâmpla aşa ceva? Şi atunci ştiu ce voi face eu. Voi face tot ce-mi stă în putere pentru ca aşa ceva să nu se întâmple. Nu putem lăsa să se întâmple aşa ceva. Nu putem.”
   
În momentul în care suntem atât de aproape de alegeri, am văzut „rotunjindu-se” pe televizoare politicieni sau oameni de cultură aruncând la gunoi întreaga politică, inclusiv alegerile. Unii ar numi-o îndrăzneala contradicţiei. Eu o numesc tupeul contradicţiei pentru că probleme au existat, există şi vor mai apărea. Dar un lucru e sigur. Lăsate de izbelişte problemele nu se rezolvă de la sine. În voia sorţii, problemele rele vor deveni si mai rele. Multe rele vin de departe. E uşor de spus că ar fi trebuit să facem aşa şi pe dincolo. Important este de fapt ce avem de făcut azi pentru că trăim în prezent. Nu e uşor să aduci şi să aplici soluţii. Nicio soluţie nu ne scuteşte de dureri. Dar ne putem hotărî în fine să investim în viitor. Măsurile de austeritate, prost gândite şi încă şi mai prost aplicate în contextul crizei, au făcut ca în România să se înregistreze cea mai gravă scădere a puterii de cumpărare a familiilor de pe tot cuprinsul Europei. Michael Bloomberg, aflat la al treilea mandat ca primar al New York-ului a fost întrebat  care este cheia ieşirii din criză şi a răspuns: „Lideri. Europa are nevoie de lideri.” Şi a explicat că e vorba de conducători care au curajul să-şi asume pasul înainte pentru a înfrunta greutăţile şi determinarea de a trece la acţiune. Noi, pe meleaguri dâmboviţene, ne-am creat o veritabilă cultură în care cineva are vina dar acel cineva nu suntem niciodată noi. Politicienii care vor să fie aleşi trebuie să dea vina pe cineva. Alegătorii supăraţi pe viaţa grea şi necazuri trebuie să dea vina pe politică.  Atacând permanent trecutul uităm de prezent.  Şi totuşi e simplu de unde să începem.  Să nu ne mai batem joc de banul public. Să nu mai utilizăm banul public pentru lucruri de care nu suntem siguri în momentul deciziei că vor funcţiona şi vor da rezultate.  Să nu mai permitem, sub nicio formă, ca banul public să fie folosit cu gândul la cât de mult poate fi furat din el. Altfel spus, USL-ul are marea şansă de a face istorie punând capăt unei lungi istorii de soluţii false, incomplete şi neclare, de provizorat deliberat şi de acţiuni neterminate.  A avea o nouă politică înseamnă a o spune. Ce, cum şi când. Un fel de calendar laic al viitorului naţiunii. Un text public pe înţelesul tuturor, angajant şi dus până la capăt.