Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mesaj care, după cum era de aşteptat, a declanşat un val de proteste şi de puneri la punct, ajungându-se la noi cereri de sancţionare, pe cale legală, a emitentei. Două fiind, de data asta, principalele abateri pe care le-a săvârşit edilul şef al celui mai mănos sector al Cetăţii lui Bucur:a) -abuz în serviciu, şi-b)instigare. Rămânând,desigur, în sarcina împarţialei noastre justiţii să cerceteze situaţia, să stabilească dacă şi pentru ce se face vinovată doamna Clotilde Armand şi, în final, să decidă sancţiunea care i se cuvine.Primul pas trebuind să îl facă, desigur, procurorii.
Până aici, toate bune şi frumoase numai că, respectivii contestatari scapă din vedere un lucru esential şi anume că trăim într-o ţară în care procurorii sunt nu numai cei care investighează cazurile, ci şi cei care, începând din vremea dictaturii proletariatului şi până în neguroasele timpuri ale binomulu, ci şi cei care impun judecătorilor pe cine să pedepsească şi care sunt pedepsele. Procurori despre care am ajuns să mă doară mâna scriind şi iară scriind că, de ceva vreme, procurorii sunt cei care ascund cu mare grijă sub preş din ce în ce mai multe sesizări bine documentate desrpe abuzurile şi încălcările flagrante ale legii care o vizează direct pe Clitilde Armand. Subsemnatul fiind, recunosc, doar un modest nume dintr-o foarte lungă listă de jurnalişti şi de personalităţi ale lumii justiţiei care au scos la iveală asemenea încălcări brutale ale legii şi au cerut să se facă dreptate. Cereri care au rămas şi până acum fără răspuns, aşa precum, în logica literaturii absurdului, al cărei clasic este Eugene Ionesco, dialogul se transformă într-o inutilă suită de monologuri paralele.
Am făcut, deloc întâmplător, trimitere la Eugene Ionesco şi la literatura absurdului, pentru că, dacă citim mai atent postarea de pe pagina de Facebook a Clotildei Armand, găsim în ea câteva lucruri care ridică serioase semne de întrebare. Aşadar, neiertătoarea doamnă, cere colegului său de partid, Nicuşor Dan, primarul general al Capitalei, să suspende livrarea energiei termice la toate sediile PSD PNL şi la domicilile membrilor şi simpatizanţilor celor două partide! Motivând această cerere prin acuzaţia că liderul unuia dintre respectivele partide, Marcel Ciolacu, nu „pricepe că nu te joci cu sănătatea cetăţenilor Capitalei”.
Mesaj pe care vă propun să îl descifrăm folosind mecanismul clasic al deducţiei logice. Prima întrebare: ce efect ar avea dacă, din cea de a doua jumătate a lui noiembrie 2022 şi până în primavera lui 2023, în Bucureşti, s-ar proceda la debranşarea de la reţelele de energie termică a celor care lucrează în sediile celor două partide-PSD şi PNL- sau locuiesc în casele sau apartamentele administrate de RAPPS? Răspuns: aceste persoane şi, prin contaminare,cele ce vor intra în contact cu ele, sunt expuse să se îmbolnăvească de circa 100 de maladii, dintre care cele mai frecvente sunt răceala, gripa, hipotermia şi creşterea tensiunii arteriale. Boli care, în anumite situaţii, pot să se soldeze cu importante pierderi de vieţi omeneşti. De aici, următoarea întrebare: nu cumva tocmai Clotilde Armand este cea care (eufemistic spus),,se joacă cu sănătatea cetăţenilor Capitalei’’ atunci când îi cere primarului general al Bucureştiului să ia o asemenea măsură profund abuzivă şi vădit discriminantorie? Binînţeles că da!
În plus, dacă ne aducem aminte că unul dintre principalele motive pentru care un anumit segment din electoratul sectorului 1 a pus ştampila pe buletinul de vot pe numele Clotildei Armand a fost acela că este originară din Franţa, ţara de unde luam lumină şi învăţătură despre legile democraţiei moderne, atunci trebuie să ne mai întrebăm şi ce dovezi are dânsa că, în Franţa, în alte state membre ale Europei Unite sau în state ale democraţiilor consolidate, s-au aplicat asemenea măsuri împotriva unor anumite formaţiuni politice şi categorii de populaţie?Măsuri dictate numai şi numai de spiritul primar agresiv a cărui neiertătoare radiografie a făcut-o Marin Preda. În fapt, ele reprezintând inadmisibile încălcări ale drepturilor omului: dreptul la sănătate şi, în ultimă instantă, dreptul la viaţă. O viaţă demnă, civilizată pentru toţi cetăţenii Bucureştiului şi ai României, stat membru al Uniunii Europene.
Aşa încât nu greşim câtuşi de puţin dacă înscriem restricţiile dictate de Clotilde Armand în sfera noţiunii de „rinocerizare”. Odioasă ameninţare despre care a dat un categoric avertisment Eugene Ionesco în capodopera sa „Les rhinoceros”.Piesă scrisă în anul 1959 şi jucată cu mare success acum şase decenii pe scena Teatrului de Comedie, avându-l în rolul principal pe neuitatul Radu Beligan, în care este vorba despre dramaticele evenimente dintr-un orăşel francez în care, pe rând, locuitorii săi se transformă în rinoceri. Singurul care rezistă fiind un modest personaj, Berenger, cel care doreşte să rămână om până la ultima suflare. Dând şi replica finală a piesei: „Nu mă dau bătut!”
Atenţie mărită, Clotilde Armand, nici noi nu ne vom da bătuţi! Nu suntem şi nici nu vrem să devenim rinoceri în aberanta punere în scenă la care visaţi. Luaţi foarte bine seama că, până a lansa pe piaţă nenorocita cerere către primarul general al Capitalei, mai aveaţi cam 20% procent de încredere, dar, de acum încolo, nu cred că vă mai garantează cineva,om cu scaun la cap, că veţi rămâne fie şi cu atât!
Citește pe Antena3.ro
A propos şi dacă tot a venit vorba, despre procedura, prin excelenţă democratică, a alegerilor anticipate aţi mai auzit ceva-cumva?...
