În “Devenirea întru fiinţă” Constantin Noica scria că: “puţine gânduri sunt mai regretabile decât acelea cum că
Zilele trecute intram în parcul Herăstrău, în dreptul ambasadei chineze, peste ecluza ce desparte lacul Herăstrău de lacul Floreasca şi vedeam panourile care anunţă noua amenajare realizată de primărie şi cele care prezintă o istorie a parcului. Aşa - zisa amenajare constă în nişte garduri (oribile) şi vreo două-trei gherete (de observaţie şi manevră a ecluzei, cred) care încarcă şi urâţesc arhitectura originală. În descrierea oferită de actuala administraţie a dragei noastre urbe figurează la loc de cinste I.V.Stalin şi se prezintă câteva exponate (elemente mecanice dintre cele mai simple) fabricate la vremea lor de ditamai uzinele Malaxa. Nu se pomeneşte nicăieri în ce a constat amenajarea din 1934-1936 şi nici numele celui care a proiectat şi realizat acea excepţională lucrare. Cu 75 de ani în urmă inginerul şi profesorul Dorin Pavel a gândit amenajarea râului Colentina care înconjura periferia Bucureştilor de la nord spre sud. Era o zonă de mii de hectare de smârcuri infestate de ţânţari care aduceau boli şi mirosuri infernale. Profesorul Dorin Pavel a proiectat amenajarea care cuprindea, exact ca astăzi, salba de lacuri Herăstrău, Floreasca, Tei, Plumbuita şi vastele zone de parcuri, dintre care unul dintre cele mai spectaculoase din Europa acelor ani era Herăstrău. Mii de bucureşteni se bucură zilnic de atunci încoace de această minunată lucrare. Foarte puţini se întreabă cum de există lacurile şi parcurile care au permis şi cea mai selectă dezvoltare urbană a Bucureştiului, cea dintre şoseaua Kiseleff şi Calea Dorobanţi. Dar primăria avea obligaţia să preţuiască la adevărata valoare una din marile personalităţi ale României. La fel cum guvernanţii nu ar trebui să uite, atunci când profită de energia electrică produsă la Porţile de Fier I şi II, că schema de amenajare hidroenergetică a Dunării este tot opera lui Dorin Pavel, dată încă din 1936! Sunt obligat, de dragul adevărului, să menţionez că trecutul regim comunist l-a distins pe Dorin Pavel cu Premiul de Stat (de două ori) şi cu alte ordine şi medalii. Pierderea de memorie naţională vorbeşte din plin despre incompetenţa şi nesimţirea celor ce conduc azi primăria Capitalei căci gardurile şi gheretele lor (oare cât or fi costat?) sunt pompos aşezate spre informarea bucureştenilor iar marea creaţie inginerească trecută sub tăcere.
Vom mai rătăci încă pe drumurile desfundate ale unei civilizaţii prost rânduite tocmai pentru că uităm atât de uşor şi de repede de mari şi frumoase exemple de creaţie românească. Ne dorim să fim altfel-mult mai sus-consideraţi în lume. Cum am putea obţine asemenea consideraţie fără a arăta că am fost capabili de mari realizări? Cum spunea tot Noica: “suntem datori lumii cu înţelesurile noastre”.