Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cad banci, cedeaza diguri, se sfarma poduri, titeiul nostru nu mai e al nostru, iarba de sub talpi apartine unui investitor strategic. La fel aurul, ziarul, cimentul si medicamentul. Cerul s-a privatizat. In valurile marii mi-e teama sa mai intru. Ce-a mai ramas in mainile noastre e sortit prapadului si nechibzuielii. O sa ma trezesc sa vad soarele rasarind la mine acasa si dintr-un avion o sa-mi aterizeze, printre muscate, un plic cu o factura pe care trebuie sa o achit la banca nu-stiu-cui. O factura bleu-ciel. Coridoare, tronsoane, axe, magistrale, tesaturi ultra-complicate de comunicatie. Metabolisme noi, experimenete vaste, bani grei. Stiintele revarsa, cercetatorii rascolesc prin toate. Nici limba in care incerc sa scriu nu-mi mai apartine ca odinioara. E plina de E-uri, X-uri si altele aduse din strainatate. Nu ma mai inteleg cu prietenii, cu mama. Femeia mea ma crede dus cu pluta. La biserica mi-e frica sa ma duc. Daca nu intelege parintele ce-i spun si ma afuriseste?! O singura parcela imi apartine inca. De fapt, o palma de pamant: sufletul meu. Dar, ca maine, o sa apara cineva cu actele in regula. Pentru retrocedare!
Citește pe Antena3.ro
