Basescu intra pe teren, se imbranceste cu
arbitrul si pune mana pe minge - in timp
ce striga incurajari si sudalme catre jucatori si public, sa fie sigur ca toate camerele sunt pe el. Nu e clar daca asta ajuta cu ceva echipa, insa in mod sigur face impresie.
... permiteti-mi sa va recomand o solutie-minune contra pierderii de timp:
discutarea pe indelete a zilei de ieri. A ocaziilor pierdute, a mesei de pranz reusite, a telefoanelor ratate si a contractelor semnate. O recomanda utilizatori celebri, care au folosit-o cu succes pentru a-si reface macar ratingul, daca nu podoaba capilara.
Adevarul e ca regretul e o emotie puternica. Pe el se bazeaza nu doar guvernari, ci si industrii muzicale (sa nu uitam totusi romantele), productii de televiziune ("Din Dragoste") sau site-uri de regasire a colegilor de liceu. Regretul e mama intelepciunii tarzii, numita in popor "mintea romanului de pe urma". A romanului, nu si a austriacului - el a inlocuit deja regretul cu prevederile contractuale care impun plata unor despagubiri uriase tocmai in cazul in care acest regret apare.
Evident, vorbesc despre contractul cu OMV si altele ca el (Apa Nova, de ce nu, chiar daca e semnat tocmai de Basescu), care au dat altora un lucru care era al nostru: teava de petrol sau cea de apa. Pentru popor, evident ca e un subiect emotional: chiar si cand nu-l ajuta cu nimic, poporul e mandru de proprietatea sa asupra fabricilor, uzinelor, campurilor si muntilor. Si are o strangere de inima sa le dea altora, dupa ce s-a chinuit sa le faca mari si falimentare, poluate si pustii.
E un sentiment intalnit si prin alte parti: americanii tocmai au refuzat sa vanda chinezilor o companie petroliera: nu vor ca baietii aceia rosii de la Beijing sa controleze o resursa strategica. Noi am vrut, pentru c-am fost - si suntem - disperati sa ne agatam de trenul european, oricat ar costa biletul.
Tocmai de aceea, contractele acestea de privatizare au fost votate in Parlament - de alesii nostri, ai tututor. Poate ca ar fi trebuit un referendum, insa chiar si fara el, vanzarea s-a intamplat. E nevoie de o calatorie in timp pentru a schimba ceva - anchetele si scandalul, chiar daca ieftinesc temporar benzina, nu ne vor aduce petrolul inapoi.
Traian Basescu ne-a promis sa nu repete destinul lui Emil Constantinescu. E pe drumul cel bun. Constantinescu s-a marginit sa prezideze in tacere meciul national intre FC Hotii si Universitatea Vardistii, undeva la tribuna oficiala. Basescu intra pe teren, se imbranceste cu arbitrul si pune mana pe minge - in timp ce striga incurajari si sudalme catre jucatori si public, sa fie sigur ca toate camerele sunt pe el. Nu e clar daca asta ajuta cu ceva echipa, insa in mod sigur face impresie.
Problema apare insa cand jucam in deplasare, pe
terenuri cu gazon subtire si reguli stabilite acum 100 de ani. Aici, antrenorul nostru national e in offside: lumea se uita mirata, iar arbitrul n-are de gand sa-i valideze golul... Ce e de facut? Zau daca nu sunt la fel de curios ca toata lumea...