Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Paştile Blajinilor cade întotdeauna în ziua de luni din a doua săptămâna după Paşti. Această sărbătoare stranie, despre care circulă nenumărate poveşti, deschide Săptămâna Neagră, aflată tot sub semnul morţii, în care se spune că nu-i bine să faci pomeni că se înnegresc colacii, n-ai voie să lucrezi că ţi se face negru înaintea ochilor, nu trebuie să pui cloşti pentru că se înnegresc ouăle… I se mai spune Paştele Rohmanilor sau Mătcălăul. Mătcălăul e patronul fetelor care, în această zi se prind “mătcuţe”, adică surori de cruce. E închipuit ca frate mai mic al Paştelui, jumătate om şi jumătate înger, frumos şi nemuritor, pe care însă nu-l mai putem vedea din cauză că s-a spurcat lumea. Se crede că în această zi sufletele morţilor se întorc acasă pentru a se ospăta, iar dacă cineva uită să le împartă de pomană, vin noaptea să ceară de mâncare. E ziua Blajinilor şi trebuie respectată aşa cum se cuvine. Blajinii sunt entităţi mito-folclorice despre care se povesteşte că trăiesc pe Tărâmul Celălalt, în Ostroavele Albe ale Apei Sâmbetei, râu mitic aflat la horatul dintre cele două lumi. Li se mai spune ragmani, rohmani sau rugmani şi se crede că s-au întrupat din sufletele curate ale copiilor morţi nebotezaţi sau că ar fi descendenţi ai oamenilor primordiali, prezenţi la facerea lumii. Singurul moment din an când oamenii pot comunica cu ei este cel pascal. Atunci, fetele “mari” şi femeile “iertate” aruncă coji de ouă vopsite pe în râuri pentru ca, o săptămână mai târziu, să primească şi ei vestea Învierii. În poveştile populare, Blajinii sunt blânzi, înţelepţi şi pururi fericiţi, nu cunosc războiul, răul, ura ori minciuna iar dacă lipeşti urechea de pământ, îi poţi auzi cum se bucură de sărbătoare. Se spune că de Paştile lor se căsătoresc şi, pentru a-şi duce neamul, rămân împreună cu nevestele între 6 şi 30 de zile, trăind apoi numai în post şi rugăciune. Sărbătoarea Blajinilor a fost consemnată în aproape toate ţările din sud-estul Europei, unii etnologi derivând denumirea de “rohmani” din cea a “brahmanilor” indieni şi susţinând originea indo-europeană a acesteia.
Paştile Blajinilor deschide Săptămâna Neagră sau “a Negrilor”, aflată sub semnul morţii, fiind situată după Săptămâna Luminată sau Săptămâna Albă care şi ea, la rândul ei, a adus străvechi ceremonialuri funerare practicate încă în hotarul satelor noastre: “Lioara” în Bihor, “Masa Moşilor” în cimitirele din Maramureş, “slobozirea apelor pentru morţi” în Mehedinţi. Săptămâna Luminată s-a încheiat în Calendarul Popular cu “Paştile Mic” sau “Paştile Morţilor”, adevărate zile-ecou ale marii sărbători în lumea de dincolo, în care se împart pomeni pentru morţii uitaţi.
"Sub noi e lume ca şi la noi, numa’ oamenii de acolo sunt cu capul de şoarec dar cu trupul de om. De Paşti, când aruncăm noi găoacile prin parău, ele merg până în fundul mării şi se duc la dânşii pe acolo, pe unde se scurg toate apele. Până la dânşii ouăle se fac întregi şi doisprezece se înfruptă dintr-un ou. Atunci sunt Paştile lor. Iar mai adânc, sub rohmani, este altă lume; oamenii ce trăiesc acolo se cheama "duşmani". Şi sub duşmani e încă o lume, cu oameni ce au capul de porc, pântecile mare şi sunt îmbrăcaţi ca domnii. Toate aceste lumi sunt ale lui Dumnezeu şi au fost şi mai înainte. Parcă Dumnezeu de unde a venit în spuma aceea ca de fluture, se rădicase la cer de sub noi şi a voit sa-şi facă impărăţia sa sub cer.” (Elena Niculiţă-Voronca – Datinile şi Credinţele poporului român, 1903 )
Citește pe Antena3.ro
