Piaţa Universităţii, omul şi balconul

Acum 22 de ani, prorectorul Universitatii Bucuresti facea primul sau gest politic major, cu un impact covarsitor de imagine asupra ulterioarei sale cariere politice. Deschidea balconul, pentru ca protestatarii antiregim sa beneficieze de o tribuna. Astazi, rectorul recent ales al Universitatii Bucuresti tine balconul inchis, sa nu care cumva sa beneficieze protestatarii antiregim de o tribuna si sa nu-si ostilizeze binefacatorii politici. Acum 22 de ani nu exista Internet. Lumea se informa, vizual si unilateral, asupra mersului protestelor, din ziare si de la Televiziunea Romana, prospat declarata libera. Care, cand a luat foc orasul, si-a retras carele din piata. Ca era ceata. Astazi nu prea mai sunt ziare si exista Internet, dar degeaba, fiindca rectorul interzice amplasarea webcam-urilor in institutia pe care a fost ales sa o conduca, nu sa o stapaneasca. Si mai exista o multitudine de televiziuni de la care lumea afla, zilnic, ceas de ceas, ce-i in piata. Altele decat Televiziunea Romana, care intre timp a renuntat justificat la mincinosul "Libera' din titulatura, preocupata sa mute protestele pe apendicele fara audienta "Info' si sa dea telenovele coreene cu luptatori neinfricati si extrem de mustaciosi. Iar afara ploua...

Acum 22 de ani, manifestatia de protest din Piata Universitatii a blocat o luna si jumatate traficul auto in fata Teatrului National. Astazi, prima grija a autoritatilor e sa asigure fluenta traficului in zona Pietei Universitatii. Acum 22 de ani, propaganda regimului ne anunta ca autoritatile au confiscat, din corturile manifestantilor-golani, droguri si dolari falsi, provenind "cert' din sediile partidelor istorice. Lovitura de stat se inocula tragand pe nas ori in piept. Astazi, corturile sunt o amintire. Sau, dupa caz, o imagine la televizor din Piata Syntagma, unde guvernul de la Atena n-a avut indrazneala sa dea cu gaze lacrimogene. Iar propaganda ne anunta ca drogurile au reaparut in Piata Universitatii, insa la manifestantii-ultrasi. Banii nu mai sunt dolari si nici falsi, ci reali si lei. Si vin tot de la partidele de opozitie, care urmaresc inlaturarea, tot printr-o lovitura de stat, a regimului politic legitim ales.

Acum 22 de ani, Romania avea un sigur institut de sondare a opiniei publice si un presedinte (de curand) ales cu peste 85% din sufragiile populatiei. Provenit din activul Partidului Comunist Roman, nu s-a dezis niciodata public de ideologia imbratisata-n tinerete si a incercat sa institutionalizeze un dialog constant cu societatea. Astazi, Romania are un presedinte a carui (prezumtiva) intentie de vot nici macar nu mai e masurata de multele institute de sondare a opiniei publice. Are o cota de incredere situata intre 10 si 20% din totalul populatiei, provine tot din activul Partidului Comunist Roman si, spre deosebire de predecesorul sau, s-a dezis de ideologia care l-a facut om si a condamnat-o in Parlament. Acum 22 de ani, Romania avea un presedinte "sarac si cinstit'. Astazi, Romania are un presedinte bogat din "vanzari anterioare'. Acum 22 de ani, proaspat-alesul era cel mai injurat om din Romania, insista pentru dialog, visa o "democratie originala' si-un "model (social) suedez' aplicat in Romania. Astazi, urmasul lui monologheaza, e incurcat de orice semn de democratie si ia atacurile ca pe o lezmajestate, "reformeaza' statul si e-n stare sa scoata cuvantul "social' si din DEX, ca din lege l-a eliminat demult.

Acum 22 de ani, pe vremea "Emanatului', Piata Universitatii avea societate civila, lideri si trubaduri, iar nimeni n-a avut tupeul sa-si puna problema ca balconul ar putea fi inchis. Astazi, pe vremea "Jucatorului', Piata Universitatii are infiltrati si ofiteri sub acoperire, personaje pitoresti si-i lipsesc trubadurii, iar nimeni nu-si permite sa (re)deschida simbolul protestului democratic.

P.S. Marele tacut a grait pierit, in compania selecta a intelectualilor fini Ontanu si Piedone, sub privirea bovina a lui Baconschi, la investirea in functie a lui Diaconescu, un imens caracter, manat doar de interesul national. Un teatru ieftin, cu ochii inlacramati, fata voit chinuita si eternul “Iliescu e de vina'. Plus agenturili si, mai nou, Voronin. Mai avea sa ne anunte ca vin minerii si fuge Vanghelie cu cota unica. Pardon, pe al mic l-a reevaluat si l-a facut cavaler. Securitate si coruptie, o sa faca el si o sa dreaga. Sunt convins, doar stie din proprie experienta cum sta treaba; si la Securitate, si la coruptie.