PIB-ul între bine şi rău

Statistica a publicat, săptămâna trecută, “datele provizorii – 2”  privind  dinamica PIB-ului în  2012. A atras atenţia, cu deosebire,  saltul nefiresc de mare al creşterii economice între  anunţul din 6 martie, când au apărut “datele provizorii – 1”, şi cel din recentul comunicat. Dacă, din primul comunicat, aflam că în 2012  PIB-ul României înaintase cu numai 0,3 la sută, ritm apropiat mai mult de stagnare decât de o creştere plus, în cel de-al doilea comunicat vedem un spor ceva mai bun. Saltul de la plus 0,3 la sută la plus 0,7 la sută indicând ieşirea creşterii economice din timpul stagnării şi intrarea într-un alt timp, al înviorării. Poate fi credibilă o diferenţă atât de mare ? De exactitatea cifrelor răspunde Institutul Naţional de Statistică iar viaţa a dovedit, de-a lungul anilor, că diferenţe mari între un stadiu de calcul şi altul apar şi în ţări cu instituţii de statistică mult mai puternice. Merită să aruncăm însă o privire atentă în tabloul PIB-ului, cel din 2012,pentru a examina câteva dintre rectificările făcute.  

De câte ori spunem PIB ne imaginăm o imensă oglindă: vedem, la nivelul unui an, expresia cea mai sintetică a rezultatelor muncii întregii ţări. Şi cum nu sunt numărate bucăţi (avioane, automobile, vagoane, pâini, papuci de casă ori servicii) ci valorile lor înregistrate în contabilitatea naţională, la preţurile anului de referinţă, totul se rezumă la o scădere şi la o adunare. Căci nimic altceva nu este PIB-ul decât o diferenţă pe care o numim valoare adăugată: diferenţa dintre valoarea totală a producţiei ţării (bunuri fizice şi servicii) şi valoarea a tot ceea ce s-a consumat (materii prime, carburanţi, gaze, electricitate, chirii, servicii şi multe altele) pentru obţinerea acestei producţii. La care se adună ceea ce statistica numeşte “impozite nete pe produs”, cele mai importante fiind taxa pe valoarea adăugată şi accizele.

Simplu, nu ? Ei bine, nu e deloc simplu. Pentru că înainte de aceste două operaţiuni finale, o scădere şi o adunare, sunt miliarde de calcule făcute în cursul anului. Şi milioane de verificări şi para-verificări făcute după încheierea anului, soldate cu mai multe rânduri de comunicate publicate în aceleaşi zile în toate ţările Uniunii Europene: “estimarea semnal”, “date provizorii-1”, “date provizorii-2”, urmate peste un timp de datele finale. 

Ritmul mai bun al PIB-ului, din “datele provizorii-2”, indică o creştere  economică mai mare. Dar rectificarea cea mai importantă priveşte structura PIB-ului. Dacă, în comunicatul din 6 martie, plusul anemic al ritmului ieşea din scăderea  valorii adăugate (substanţa de bază a unei creşteri economice sustenabile) şi dintr-un spor considerabil al impozitelor nete pe produs, după rectificare  raportul s-a schimbat.   Ceea ce e bine. Dar e rău că absolut toate marile sectoare producătoare de bunuri fizice, esenţiale pentru dinamica bunăstării, sunt cu semnul minus.