Ia românească a cucerit întrega lumea prin culoare, eleganță și rafinament

Ia, caracteristică portului naţional românesc, făcută din pânză şi împodobită cu alese cusături, este matricea noastră culturală, un simbol al identităţii şi al creativităţii spaţiului românesc, care dăinuie din timpuri străvechi.

Materialele tradiţionale şi motivele aplicate (flori, fluturi sau elemente geometrice) reflectă şi astăzi conservarea moştenirii ancestrale, transmisă din generaţie în generaţie.

Pentru că trăim în secolul al XXI-lea, marcat de globalizare, dar şi de dorinţa acută de păstrare a identităţii, asociaţia non-profit La Blouse Roumaine a propus, de sărbătoarea Sânzienelor, Ziua Universală a Iei, care a căpătat amploare internaţională graţie La Blouse Roumaine on-line community. Românii din toată lumea văd în acest element al costumului popular un simbol al identităţii şi creativităţii populare româneşti.

În 21 ianuarie 2013, La Blouse Roumaine a propus ca ziua de 24 iunie, Sânzienele, să marcheze celebrarea Iei româneşti. Evenimentul s-a bucurat de un succes imens, fiind sărbătorit, încă din primul an, pe 6 continente, în peste 50 de ţări din lume.

În afara României, evenimentul a cuprins oraşe din Franţa, Grecia, Statele Unite, Spania, Italia, Irlanda, Serbia, Norvegia, Indonezia, Germania, Olanda, Belgia…

Croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză, cu o deschizătură în partea de sus, ia este de fapt o cămaşă de sărbătoare, din pânză albă, bumbac, in sau borangic, împodobită cu broderii. Tehnica decorării ei s-a transmis de la o generaţie la alta. Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate de natură.

Principese, regine, boieroaice au apreciat-o, de-a lungul timpului, la fel de mult ca pe realizările marilor case de modă ale vremii. Fineţea şi eleganţa materialelor folosite, croiul şi armonia cromatică au făcut din această piesă vestimentară, de multe ori, obiect de artă.

Adoptarea la Curte a modei costumului tradiţional românesc i se datorează Reginei Elisabeta, care a încurajat doamnele din suita ei să se înveşmânteze în straiul tradiţional. „Oare există tablou mai încântător decât o ţărancă româncă, îmbrăcată în costum popular, cu fustă roşie sau oranj, cu broboada galbenă aruncată peste cozile negre, cu ochi mari, negri şi luminoşi, cu ulciorul verde pe cap, grăbindu-se spre casă, sau o doamnă româncă, cu veşminte splendide, cu un minunat văl alb sau galben, lucrând la războiul de ţesut?”, scria Regina în introducerea la cartea The Art of Tatting, scrisă de prietena sa, Lady Katerin Hoare, apărută la Londra în 1910. Un portret al ei, semnat de pictorul american George Healy, o prezintă, de altfel, în costumul naţional de Muscel.

Costumul naţional devenise o piesă de vestimentaţie nelipsită din garderoba doamnelor şi a tinerelor fete. Anuarul naţional al României pe anul 1903 indică patru adrese de unde se puteau achiziţiona costume naţionale. Vestita firmă „Djaburov” şi Bazarul Societăţii „Furnica”, aflată sub patronajul reginei Elisabeta, erau cele mai importante.

Dar cea care a „promovat”, cum am spune astăzi, ia de la portul popular la „fashion” a fost Regina Maria.

„În a doua jumătate a secolului XIX se întâmplă ceva deosebit. La noi se instaurează o dinastie străină care este fermecată de acest costum popular. În momentul în care Regina Maria se îmbracă în costum popular, boieroaicele fac la fel. Chiar sunt obligate, pentru că în invitaţiile la palat se preciza ca ţinuta obligatorie să fie portul popular”, afirma istoricul Georgeta Filitti, amintind că, până la Primul Război Mondial, costumul românesc cunoaşte o strălucire deosebită: se comandă, se cumpără, se exportă în străinătate, se fac filmări, ajungând în rândul elitelor.

Regina Maria apare singură, alături de membri ai familiei regale sau de doamnele de la curte, în minunate straie tradiţionale, pe care a dorit să le facă cunoscute întregii lumi.

Primul concurs de frumuseţe de pe teritoriul României, la Expoziţia Jubiliară organizată în 1906 în parcul Filaret din Bucureşti, a fost câştigat de o tânără din Sălişte, îmbrăcată într-un splendid costum popular.

Ceva mai târziu, în 1940, Henri Matisse termina pictura La blouse roumaine, începută în 1939, inspirată de iile româneşti dăruite de pictorul Theodor Pallady.

El se înscrie, de altfel, într-o serie de opere cu acest subiect. Motivul iniţial al tinerei cu un corsaj extrem de larg s-a păstrat de la început până la sfârşit. Pictorul s-a întors însă de mai multe ori la fond, eliminând treptat decorul de flori şi fotoliul pentru a lăsa figura şi mânecile să invadeze tot spaţiul. Această piesă vestimentară, remarcabilă atât prin mânecile sale bufante, cât şi prin albul decorat cu motive geometrice şi vegetale, leagă printre altele două opere ale artistului „Bluza românească” şi „Visul”. Matisse îi mărturisea lui Pallady într-o scrisoare că realizarea „Visului” a durat un an.

Tablourile lui Matisse cu ia românească l-au inspirat, după peste patru decenii, pe creatorul de modă Yves Saint Laurent, care le-a dedicat colecţia sa haute couture de toamnă-iarnă 1981, prezentată la Paris şi intrată de-acum în istoria modei.

„A fost, în mod clar, o poveste de dragoste. Când a decis să facă o colecţie «românească», a fost cu totul neaşteptat. La vremea aceea locuia în Marrakesh, dar a fost oricum o dorinţă reală. S-a inspirat din ceva ce îi plăcea extrem de mult”, scria Didier Grumbach, decan al Institutului Francez de Modă.

Yves Saint Laurent a fost urmat de Kenzo sau Jean Paul Gaultier, care, la rândul lor, s-au inspirat din cămaşa populară românească după ce Nadia Comăneci a apărut îmbrăcată cu o ie.

Au urmat creaţii de Oscar de la Renta, Agatha Ruiz de la Prada, Anna Sui sau Philippe Guilet. Cântăreaţa Adele apărea, în 2013, în revista americană Vogue într-o creaţie Tom Ford, ce reinterpreta iile din zona Sibiului.

Fotografii din perioada interbelică, din colecţia britanicei Beryl de Zoete, alături de o incursiune în imagini a iei până la colecţiile vestimentare semnate de Yves Saint Laurent şi Tom Ford, au făcut istorie.

„Ia (…) este opera de vârf creată prin contribuţia nenumăratelor generaţii de femei. Ea comportă, încifrate în ornamente, aspiraţiile de bine, de fericire şi de frumuseţe ale poporului nostru. O îmbrăcăm pentru a ne confunda cu toţi acei care au contribuit la afirmarea noastră istorică. Este marca noastră identitară, care ne etalează cu toată demnitatea în rândul popoarelor lumii”, declara dr. conf. univ. Varvara Buzilă.

Şi anul acesta, Ziua Internaţională a Iei a fost sărbătorită atât în ţară, cât şi în străinătate.