În aceste zile ”se joacă” viitorul agriculturii europene, implicit și al acestei ramuri esențiale a economiei românești. Din păcate, informațiile difuzate despre acest subiect de autoritățile de la București sunt discrete, nici specialiștii direct interesați nu știu mai multe despre ceea ce li se pregătește fermierilor români. Vorba românescă ”cum îți așterni ,așa dormi” nu pare să fie cunoscută și de actuala conducere a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Deși la reuniunea din Luxemburg a Consiliului miniștrilor europeni ai agriculturii am fost reprezentați,conform listei participanților, de titularul portofoliului, Nechita Adrian Oros, nu avem cunoștință despre poziția României față de noua orientare a Politicii Agricole Comune (PAC). Documetele reuniunii din 19 și 20 octombrie prezintă date foarte generale despre o intensificare a agriculturii ecologice și un mecanism nou pentru acordarea ajutoarelor. Știm din alte surse că Franța, Germnaia, Spania și Belgia insistă ca o parte tot mai mare din bugetul agricol comun să fie acordat pentru eco-regimuri. Dar în acest moment nu există un cadru unitar pentru a defini condițiile și criteriile acestor eco-regimuri. Încă de la reuniunile anterioare ale miniștrilor se creionează o presiune puternică a țărilor din Vest pentru a lega subvențiile de un mecanism de control al performanței ecologice, dar discrepanțele de mijloace financiare și tehnologii slăbesc competitivitatea agricultorilor din Est și Europa Centrală. Acest grup de țări este considerat ”recalcitrant”atunci când își afirmă poziția de protejare a intereselor proprii. Luni, Grupul de la Vișegrad a difuzat o declarație proprie față de viitorul PAC, ceea ce denotă divergențele din timpul negocierilor și anunță dezbateri complicate și în Parlamentul European, care va adopta tot în această săptămână o poziție finală. Canalele de comunicare ale Ministerului Agriculturii par complet rupte. Pe site-ul oficial, agenda ministrului Oros nu figurează cu vreo activitate în aceste zile de foc pentru viitorul agriculturii UE. Poate vom afla cândva, undeva, dacă fermierii români au fost apărați în vreun fel față de concurența puternică a partenerilor din UE. O rază de speranță ar fi din modul de alocare a subvențiilor prin care statele vor putea să-și stabilească prioritățile. Unii europarlamentari resping această opțiune, apreciind-o ca o renaționalizare, care ar slăbi criteriile unitare europene. Dacă ministrul nostru tace adânc, nici Dacian Cioloș, fost comisar european pentru agricultură, acum mare șef peste grupul macronist din PE, nu se înghesuie cu precizări așteptate de sutele de mii de fermieri din România. Demnitarii din această zonă de mare interes pentru România au încă în genă strecurată și activată povața-avertisment din vremurile fanariote ”cine limbă lungă are va săpa cinci ani la sare”.