x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Poporul învins

0
Autor: Tudor Octavian 16 Oct 2011 - 21:00
Un negustor de delicatesuri care si-a facut mana in Cooperatie, iar dupa 1990 si-a deschis magazin intr-un cartier de oameni cu stare, s-a obraznicit si le vorbeste cli­en­ti­lor peste tejghea, cu glas tare, ca unul care poate sa zica, in sfarsit, ceva ce-l rodea demult. Se so­co­teste "omul din popor" care si-a fa­cut un rost plecand de jos, rost care-i da un ascendent in fata celor care candva n-a contat. Branza vin­dea si inainte, branza vinde si azi, numai ca acum are mai multi bani ca toti acesti actori batrani, ac­tivisti PCR scapatati si intelectuali cu lefuri mici. Cat despre im­bogatitii perioadei, nu-i doar egalul lor, ci, intr-un fel, si mai marele lor.

Una peste alta, e din ce in ce mai guraliv si mai sententios chiar si cu personalitatile in activitate, cu oamenii cunoscuti de o tara in­treaga si respectati pentru renumele lor. Si ce daca-i nea cutare – conchide vorbind parca singur, dar cu glas tare, negustorul – bran­za e aceeasi pentru toti. Stai frumos la rand, scoti banul si, buna ziua!, ne mai vedem si maine.

Omul nu se mai considera un sim­plu comersant. E purtatorul de dreptate la tejghea al lumii in care s-a nascut si de unde a urcat adunand avere. In magazin se gaseste intotdeauna si cate o tata, o femeie "din popor" ca si el, care asteapta sa plece personalitatea astfel luata la rost, ca sa-si exprime acordul cu marlanul. La mine in magazin – continua el tot neintrebat, ca si cum e dator sa le livreze cumparatorilor si un indreptar al noilor relatii dintre popor si intelighentie – toti suntem la fel. Asa socotesc eu ca e adevaratul respect.

Cand esti o persoana publica si trebuie sa induri zilnic tot felul de mojicii venind de la cetatenii care te recunosc pe strada si simt brusc nevoia sa aiba pareri, una mai mult sau una mai putin nu conteaza. Proletariatul a ramas tot calic, dar macar are dreptul la mojicie. Marele actor de la National cumpara o suta de grame de branza, iar negustorul vine pe loc cu remarca ironica, exersata pe alti clienti care, ca si acesta, tin la silueta ori cumpara doar cat le trebuie. S-a dat lumea peste cap – cugeta eminenta branzelor – mancam cat sa nu ne coste. Ce-i drept, nu supara pe nimeni, nu-i asa?!

Obraznicia e si mai vadita, da­ca il asculti fara sa stii cu ce se in­de­letniceste. Poti sa crezi ca e un im­puternicit al Puterii, cu noua or­dine in tara. Ca i s-au dat in grija in­daratnicii si retrograzii, ca sa-i faca din nou oameni. Nu orice fel de oameni, ci din popor, ca si el, li­beri sa spuna ce au pe suflet. Dupa ce ultimul client paraseste magazinul, negustorul isi zice, tot cu glas tare, ca si cum vorba sa trebuie sa-l ajunga din urma pe client: Ce, n-am dreptate? Am, domnule, si o sa tot am, ca d-aia-i de­mo­cra­tie, sa aiba si poporul dreptate odata si odata!

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de