Prezicătorul Cîțu ne-a spus unde o să murim 

Ești la muncă? Relaxează-te! Lasă lopata, lasă laparoscopul, că mâine tot acolo o să fie. Și poimâine, și peste cinșpe ani, și când n-o să le mai poți ridica de jos, dar va trebui să vii la muncă, pentru că fac ăștia vârsta de pensionare 120 de ani. Culmea ironiei instituționale e că au pus asta în Planul de Redresare și Reziliență. Ne redresează de ne cocoșează.

Poate așa o să înțelegem că tot ce fac ei e pe banii și pe cârca noastră. Când pun un textilist șef la  Inspectoratul în Construcții, gândiți-vă la Legea pensiilor. Când se împrumută pe 10 ani la dobândă de 3,7%, gândiți-vă la Legea pensiilor. Când fac trei studii de fezabilitate în 20 de ani pe Pitești-Sibiu și niciun centimetru de autostradă, gândiți-vă că ăsta e singurul guvern din lume care trimite populația să moară pe câmpia muncii.

Din păcate însă, la noi se iese la proteste doar asmuțiți de partide împotriva altor partide. Pe legile Justiției s-a făcut Woodstock sub geamurile lui Grindeanu. Când statistica spune că trăim cu un an jumate mai puțin și ei fac lege pentru „creșterea stagiului de cotizare”, îi dăm like lui Cîțu că a răpus PSD-ul.

Dar chiar și noua legea a lui Cîțu spune că mereu vom întâlni 10.000 de români fericiți. 

„Pensiile speciale sunt simplificate în măsura în care o permite Constituția”. Genial eufemismul „simplificate”, în loc de eliminate, bașca că CCR a respins de două ori vagile tentative de eliminare.  Așa că Legea pensiilor lasă loc și unei imagini superbe. Pe o bancă, doi pensionari se sărută: ea - 32 de ani, fostă judecătoare ÎCCJ, el - 35, chestor în rezervă. Un angajat de la Parcuri și Grădini mătură în jurul lor petalele de magnolie, jumate cu târnul, jumate cu barba albă.