Priveşte înapoi cu mânie la banii lui

Se uită încruntat Dan Petrescu la anul 1990, atât referindu-se la banii strânşi cu grijă, dar oftează şi pentru că n-a fost convocat la naţională pentru turneul final al Mondialului din Italia. Severul antrenor, fost fotbalist iubit şi la Londra s-a destăinuit deunăzi că a fost un fraier fără fler în a cumpăra apartamente cu banii adunaţi bob cu bob. Cei care şi-au investit sumele în achiziţionarea de case au dat lovitura, Dan Petrescu îşi reproşează că milionul şi jumătate l-a conservat pentru strângerea de procente, dar milionul s-a devalorizat. În începutul de vară al anului 1990, Dan Petrescu, tânăr fotbalist al Stelei m-a căutat la revista “Flacăra” şi cu lacrimi în ochi mi-a povestit dezamăgirea lui că Jenei nu l-a chemat la naţională pentru Mondial, deşi genunchiul lui se reparase după accidentare. S-a orientat mai târziu Dan Petrescu, cumpărându-şi un apartament luxos într-un cartier lăudat din Londra cu banii vârtoşi câştigaţi ca titular la Chelsea. A iubit atât de mult echipa londoneză, încât Dan şi-a botezat una din fiice cu prenumele de Chelsea. L-a îndrăgit galeria clubului celebru pe Dan, fiind întâmpinat şi acum cu urale pe stadionul Chelsea. La Mondialul din America, pentru a depăşi faza grupelor, tricolorii aveau obligaţia de a învinge reprezentativa SUA, ţara gazdă. Am reuşit printr-un gol marcat de Dan Petrescu. Fără să fie superstiţios, Dan mi-a povestit că, în cantonament, Iordănescu nu permitea rudelor, prietenilor să-i viziteze pe fotbaliştii noştri. În seara premergătoare derbiului cu americanii, la recepţia hotelului de cantonament cineva din rudele lui Dan i-a adus un pachet, în el o pereche de pantaloni scurţi noi, în buzunarul lor Bursucul a găsit un bilet de la rude: “Dormi în noaptea asta cu pantalonii noi din pachet şi vei marca un gol în poarta americanilor!”. S-a conformat şi el a şutat balonul în plasă. Era golul calificării în fazele superioare. De mic, Dan Petrescu a fost împătimit de fotbal. Viscolul troienise Bucureştiul, abia mai mergeau tramvaiele şi prichindelul Dan îl ruga cu lacrimi fierbinţi pe tată, colonelul Petrescu să-l ducă la Steaua că are antrenament cu piticii. Când au ajuns la stadion, doar 2-3 soldaţi dădeau zăpada, care blocase porţile. Au râs cătanele: “Du-te acasă, puştiule, nu e nimeni pe aici, decât ninsoarea!”.