x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale PRM, mai bun ca GDS. Eu te-am făcut, eu te omor!

PRM, mai bun ca GDS. Eu te-am făcut, eu te omor!

de Victor Ciutacu    |    08 Sep 2008   •   00:00
PRM, mai bun ca GDS. Eu te-am făcut, eu te omor!

PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
"Micuţul avocat de provincie şi-a cam trăit traiul şi şi-a mîncat mălaiul, aşa că trebuie convins să lase locul Robocopului de Aluminiu în fruntea formaţiunii. Odată înlăturat yes-man-ul consacrat, se poate deschide pîrtia pentru fostul grav bolnav Theodor Stolojan"



PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
Toată săptămîna trecută, media a vuit pe tema bătăii transparente de palmă între PD-L şi PRM. Tîrgul politic, pe lîngă faptul că i-a asigurat lui Corneliu Vadim Tudor încă o tură de vicepreşedinţie a Senatului, a fost un indiciu cît se poate de evident asupra modalităţii concrete prin care vrea Traian Băsescu să iasă (şi să-şi scoată partidul) din izolare. Că preşedintele României se simte extrem de confortabil în prezenţa liderilor PRM şi PNG (care, din cînd în cînd, pentru succesul piesei de teatru în care joacă toţi trei, îl înjură cu patos) nu e un secret pentru nimeni. De altfel, fie că place unora sau nu, Traian Băsescu a cîştigat prezidenţialele în faţa lui Adrian Năstase cu voturile PRM, nu ale GDS.

Adevărata ştire e că Traian Băsescu a ajuns pe culmile disperării, fiindcă inconştient n-a fost niciodată. După şmenul greţos care l-a făcut viceprimar al Capitalei pe avocatul susţinut de Becali, devenit celebru la Dan Diaconescu-n studio, doar spaima indusă de un nou mandat al PD (L-ul din coadă e pentru impresia artistică) în opoziţie poate genera un pact la vedere cu Vadim. După cum se mişcă la ora asta piaţa politică, o înţelegere postelectorală a Alianţei PSD-PC cu PNL şi UDMR, întru formarea unei majorităţi parlamentare care să producă un guvern de coaliţie, este cît se poate de previzibilă. Şi atunci, în clasică tradiţie băsesciană, se apelează la orice mijloace pentru stoparea iminentei construcţii politice. Inclusiv coagularea electoratului naţionalist (acum disipat între Vadim şi Becali) în beneficiu propriu şi – de ce nu? – decapitarea propriei formaţiuni politice.

Mulţi aşa-zişi analişti de televizor s-au mirat de ce tac adînc şi filosofic intelectualii portocalii, altădată foarte vocali şi nescrişi, de cînd Providenţialul s-a dat în fapt cu Tribunul care-l făcea beţiv, securist, violator şi manglitor. Majoritatea lor, în fine, fiindcă mai cîrîie cîţiva: rebelii realizaţi financiar, idealiştii, cei care n-au apucat încă la caşcaval şi aceia care au de dat un aer de credibilitate montajului. E simplu. Tac, deoarece majoritatea-s alături de preşedintele Băsescu, vorba maneliştilor, pe interes, nu din convingerea că acesta e omul care va duce România pe culmile prosperităţii şi fericirii eterne. Pe deasupra, sînt laşi. Se tem că, ridicînd tonul la Stăpîn, vor rămîne fără sinecuri şi alte avantaje conferite de statutul de lăutari oficiali. Cîrcotaşii din convingere nu intră-n ecuaţia jocului, deci nu merită de remarcat, în acest contex, decît lăudabila lor consecvenţă.

Şi-am ajuns la ultima categorie, părtaşii la joc, al căror vîrf de lance e şeful Cancelariei Administraţiei Prezidenţiale, Cătălin Avramescu. Privit multă vreme ca un rebel fără cauză, fostul viitor candidat portocaliu la Mizil se dovedeşte un soldat credincios – şi, probabil, zilele următoare ne vor lămuri, eficient – în operaţiunea-fulger de execuţie politică a lui Emil Boc. Micuţul avocat de provincie şi-a cam trăit traiul şi şi-a mîncat mălaiul, aşa că trebuie convins să lase locul Robocopului de Aluminiu în fruntea formaţiunii. Odată înlăturat yes-man-ul consacrat, sub pretextul pueril că s-a înţeles cu Vadim fără acordul lui Băsescu şi s-au supărat anticomuniştii lui Avramescu, se poate deschide pîrtia pentru fostul grav bolnav Theodor Stolojan. Om disciplinat, mai nou sănătos-tun şi obişnuit să se dea la o parte în favoarea cui trebuie, acesta poate coordona operaţiunea anihilării vechilor pedişti de la vîrful PD-L. Cel mai versatil partid al istoriei postrevoluţionare a României se va transforma într-o gelatină, iar Traian Băsescu, după ce a distrus din interiorul PD cîteva alte partide, îşi va putea desăvîrşi opera politică: distrugerea din exterior a formaţiunii pe care a fondat-o.

×
Subiecte în articol: editorial