Procesul Zambaccian: Conjuratia gunoaielor

Odinioara cel mai puternic om din tara, Adrian Nastase, a ajuns azi sa-si urle disperarea si sa-si clameze nevinovatia in fata oricui mai are timp, chef, rabdare si putere sa-l asculte. Cel suspectat a fi fost un soi de Ali Baba miliardar, de tip modern, care si-ar fi ascuns comorile provenite din afaceri ca Sidex, Alro, Petrom, Bechtel sau EADS intr-o salba de pesteri de lux din codrii lui Verestoy sau Delta lui Bittner, a fost trimis in judecata pentru niste acuzatii de borfasie tipica. Nu prezumtivele comisioane descoperite de procurori ii dau intalnire fostului premier cu judecatorii, ci chinezariile si termopanele.

Pentru a-l aduce la bara pe Nastase, regizorii acestui spectacol au pus la bataie toate resursele financiare, logistice si de imaginatie pe care le-au avut la dispozitie. Aproape nimic n-a lipsit din inventarul arsenalului necesar pentru a-l termina: penal, politic si psihic. S-o luam pe rand. Pornind de la un capat de ata numit autodenunt, procurorii au tors marunt, infasurand firul pana cand ghemul a fost gata de livrare. Aritmetica da pe minus (DNA a cheltuit in timpul anchetei mai mult decat i se imputa oficial lui Nastase), dar scopul a fost atins.

Parte la acest joc mizerabil (stiu, politica-i curva) au fost, rand pe rand, cei care odinioara-i mancau din palme acuzatului de astazi. Fostii sai tovarasi de lupta politica si vanatoare, pe care i-a facut mari ministri si milionari in devize europene, l-au vandut ca Iuda pe Hristos. Trocul dintre acestia si papusarii de serviciu a fost simplu: supravietuirea lor politica si penala, la schimb cu "predarea" lui Nastase. Mai mult, dupa ce l-au silit, la cel mai mafiotic mod cu putinta, sa paraseasca sefia partidului, pentru ca manevra politica sa fie completa, si-au pus pechinezii din dotare sa-l umileasca, sa-l delegitimeze si sa-l demonetizeze (prin amenintari, avertismente, propuneri de excludere) pe acesta.

In paralel, gunoaiele umane din anturajul familiei Nastase, care pe vremea guvernarii PSD se intinsesera ca libarcile peste toate tuturoaiele de bani adevarati, si-au dat arama pe fata, s-au scarpinat sub gusele prospere si au inceput sa vomite, la schimb cu "albirea" penala, tot ce-au strans in cocoasele slinoase. Consulul de Hong Kong si-a adus subit aminte ca imortalizase digital targuielile Danei Nastase si ca umblase prin fostul imperiu dupa calareti chinezi in marime naturala, iar arhitecta de alai a avut brusc revelatia ca hrapareata sotie de fost premier achizitiona materiale si dicta stiluri pentru intreg blocul din Zambaccian. Fostul consilier de suflet, ecologistul fruntas din patronatul fierului vechi, a marturisit smerit - dar nu duhovnicului, ci zelosilor procurori - ca si pe vremea lui Nastase dicta tot neoficialul Cabinet 2, iar un businessman de succes (obisnuit al resedintei fostului lider al PSD) s-a simtit dator sa-l viziteze pe presedintele in functie (la vremea respectiva) al Camerei Deputatilor blindat de tehnica de ascultare pusa la dispozitie cu promptitudine de DNA. Chiar sunt curios daca SPP poate furniza o explicatie oficiala plauzibila privind modul iscusit in care a intrat in Palatul Parlamentului, fara ca detectoarele de metale sa tiuie asurzitor, un cetatean plin de fire si microfoane.

Capac la toate, nu e deloc neglijabil aportul starurilor tv de larga respiratie europeana si al fostilor analisti de casa ai lui Adrian Nastase la desavarsirea montajului. Altadata nelipsiti in alaiul vizitelor guvernamentale peste hotare, onorati sa manance de sarbatori o prajiturica de la "doamna Dana" sau, pur si simplu, incasatori capitalisti si prosperi de publicitati de stat, acestia ii vorbesc acum acuzatului din varful buzelor, lasa impresia ca-i fac o favoare suportandu-l alaturi in studio si, aplicand cu elan invataturi stramosesti, deloc crestinesti, dar sanatoase, ca sa fie siguri ca Nastase nu se mai scoala de jos, ii dau si cate un sut in gura.

Odata ajuns in instanta, e fix treaba lui Adrian Nastase ca (prin avocatii care-l reprezinta) sa-si probeze nevinovatia. Daca reuseste, e liber sa-si strige-n gura mare obida persecutiei politice, sa-si reia viata si, daca mai are putere, sa revina la varful scenei politice. Daca nu, sa mediteze-n liniste si eventual sa scrie o carte despre cum poti cadea-n cap de pe varful Everestului politic de mana cu sotia si cu sobolanii din anturaj de gat. In egala masura, insa, e de datoria procurorilor DNA (institutie mosita, ironia sortii, taman de Nastase) sa-i convinga pe judecatori ca fostul prim-ministru a comis infractiunile de care este acuzat. Amandoua partile merg, ca la circ, pe sarma; insa pe aceeasi sarma. Au plecat de la cele doua capete si, inevitabil, se vor intalni la centru, in instanta. Se vor lupta ca gladiatorii. Cine pica e terminat. Cale de mijloc nu exista.