Profesia mea de bază

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
UNUI DOMN, care mă vede făcînd şi una şi alta şi insistă să ştie care e de fapt profesia mea de bază, îi răspund că profesia mea de bază se numeşte Tudor Octavian.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
FEMEILE, îmi spune o cutră de deputat umblat prin mai multe partide, răzbesc în politică, dar numai dacă au şi testicule.

TOTUL SE PLĂTEŞTE, spune Cartea Sfîntă, dar nu spune şi că mulţi dintre noi plătesc pentru păcatele altora.

UN GAZETAR e foarte mîndru că l-a remarcat preşedintele.
A zis că-i tîmpit.

ÎNTR-UN RESTAURANT, pe platoul cu alune şi fisticuri se găseşte un ciorchine care aduce şi a ridiche, şi a prună, dar şi a plantă de decor. Vecinul de masă smulge un fruct din ciorchine, îl mestecă încet, ca un expert în degustări, şi-mi spune că sunt struguri. Cum bobul e uriaş şi nu-i rotunjit, ci muncit ca un cartof, e normal să mă mir. Omul are însă un răspuns care mă pune pe gînduri. Aşa sunt strugurii acum, zice el. Există, prin urmare, inşi care ştiu că pînă şi cu strugurii trăim în lumi paralele. Noi ne ducem viaţa noastră, strugurii pe a lor.

CE-I ACELA UN SNOB? O persoană care cumpără douăzeci de exemplare din ultima carte a lui X şi le citeşte pe toate.

UNUL DIN MARII NOŞTRI PICTORI, mort nu de mult, mi-a dezvăluit tot secretul reuşitei sale: "M-am purtat cu arta mea ca şi cum ar fi fost o meserie".

NOI, LATINII, socotim că inima e organul iubirii. Sînt convins că, la alte ginte, problema se pune diferit, că unii dau vina pe rinichi, iar alţii pe ficat. Tot mai multe studii medicale mută sensibilităţile erotice unde nu te aştepţi. Şi dacă adevăratul centru al trăirilor din amor e stomacul? O întreagă literatură îşi pierde obiectul muncii.

LA NUNTĂ, unul din invitaţi greşeşte urarea şi zice "casă de veci" în loc de "casă de piatră".

POATE CĂ NU ŞTIŢI, dar şi burlanul acela gros în talie, prin care bubuie gunoaiele în ghenă, cînd sînt aruncate de la etajul al zecelea şi-i isterizează pe proprietarii garsonierelor lipite de ghenă, are un tată, a fost conceput de cineva, a fost ideea cea mare a unei cariere de proiectant. Fiecărui autor de capodoperă artistică îi corespunde un creator de aberaţii.

UN EMIGRANT ROMĂN, revenit în patrie după ce a trăit două decenii în Australia, spune că nu s-a adaptat, întrucît a avut mereu senzaţia că e cu capul în jos. În România, spune el, nu mai am ameţeli. Acolo aveam.

UNUL DIN CERŞETORII din tramvaie vine cu o corecţie la sloganul tradiţional. Nu cere un leu, ca să-şi ia o pîine, vrea un leu "pentru o pîinică şi niţel parizer". Lumea reacţionează cu familiaritate la cuvîntul parizer şi cerşetorul nu mai e nevoit să facă şi schimbul doi. E loc în toate pentru creativitate.

UNUI DOMN, care mă vede făcînd şi una şi alta şi insistă să ştie care e de fapt profesia mea de bază, îi răspund că profesia mea de bază se numeşte Tudor Octavian.