PSD! PSD!

Rezumand, congresul extraordinar de duminica a amestecat ciudat si eclectic modernismul (ma gandesc la discursul blairizat al triumfatorului Geoana, la sinceritatea perdantului de profesie Oprescu, la staiful occidental al noului secretar general si al echipei de conducere, in general) cu vechiul (caci, intoarcerea la revolutul Iliescu nu este nimic altceva decat reflexul mostenirii ideologice nereformate, reflex neagreat de stapanii bruxellezi). Atacat din toate partile in ultimii doi ani, PSD s-a regrupat, consolidandu-l in fotoliul prezidential pe acelasi strepezicios Mircea Geoana, caruia i se netezeste drumul spre Cotroceni prin inlaturarea, deocamdata, a opozitiei interne. E iarasi pace sub trandafiri, par a spune dupa congresul concilierii nu doar pesedistii, ci si analistii politici. Prigoana judiciara oranj si autoritarismul aproape satrapic al temutului Traian Basescu i-a lecuit pe veteranii fostului partid de guvernamant de orgoliile nemasurate si de moftul disidentei pe cont propriu. In duelul nu-ntotdeauna onest cu Justitia - indiferent de culoarea naframei ce-i acopera ochii - nu-i comod sa fii singur, iar Ion Iliescu si Adrian Nastase, de pilda, cunosc asta. Asa ca primul a revenit acceptand o functie nu tocmai onorifica, de "vitrina", cum se insala unii, neatenti la vitalitatea renascuta si uimitoare a simbolului stangii de la noi. Lasat in subsolul partidului pe care l-a inventat in zorii democratiei postdecembriste, prea-cinstitul si prea-saracul ex-presedinte a uitat intrigile unsuroase ce-l rasturnasera de la putere si s-a intors la matca in ajunul eurointegrarii; tantos si cu vanitatea satisfacuta, in ovatiile salii, ca vesnic salvator al social-democratiei dambovitene. In atmosfera sarbatoreasca, politicianul Iliescu si-a recuperat pofta de a critica, de a tine cuvantari, de a se implica, adica de a face politica la nivel inalt. Revigorat si repromovat, "produsul expirat" de ieri, ca sa-i citez pe ideologii napocitani, a iesit un pic din istorie, unde-l trimisesera ai lui, pentru a se infrupta dintr-o realitate pe care, ma tem, o va molfai anevoie. Trecutul sau comunist, niciodata negat ori renegat, va fi speculat vehement de contestatarii traditionali, in contextul defavorabil al apropierii comemorarii evenimentelor din decembrie 1989 si al publicarii rezultatelor Comisiei Tismaneanu. Regasirea "tatucului Ilici" nu stiu cat va vulnerabiliza PSD, insa, sunt sigur, ii va readuce in bazinul electoral pe "sosonarii" fideli, dezamagiti de tratamentul la care a fost supus idolul lor in perioada din urma.

In ceea ce-l priveste pe prea-anchetatul Adrian Nastase, "matusile" si "termopanele" il obliga in continuare la o penitenta ce-i ulcereaza excesiva iubire de sine. N-are alternativa, e condamnat sa ramana in formatiunea pe care a pastorit-o discretionar pana deunazi, indeosebi acum, cand PSD a jurat sa-si apere fiii prinsi intre copertele dosarelor penale. In contextul acestor afaceri judiciare, trebuie inteleasa si infrangerea imprevizibila a sindicalistului Miron Mitrea, sanctionat, cred, pentru declaratiile defel prietenoase la adresa fostului sau sef de Cabinet in ancheta de la DNA. Izbanda europarlamentarului Titus Corlatean este semnalul razbunarii nastasiene, in cheia "Codului Zambaccian" (un politician cu influenta deloc de neglijat in partidul rozelor purpurii), dar si al unei anumite stari de spirit de grup potrivnica delatorilor. Descaunarea mironica era de asteptat, totusi, daca am fi ascultat cu atentie mesajul rostit in deschiderea lucrarilor de presedintele in exercitiu Geoana, care a exprimat public dorinta tovarasilor de lupta de a-i sustine cu orice pret pe inculpatii de casa ai PSD.

Rezumand, congresul extraordinar de duminica a amestecat ciudat si eclectic modernismul (ma gandesc la discursul blairizat al triumfatorului Geoana, la sinceritatea perdantului de profesie Oprescu, la staiful occidental al noului secretar general si al echipei de conducere, in general) cu vechiul (caci, intoarcerea la revolutul Iliescu nu este nimic altceva decat reflexul mostenirii ideologice nereformate, reflex neagreat de stapanii bruxellezi). Sondajele recente, care au intepenit PSD la o cota de avarie, i-au obligat pe activistii acestuia sa stranga randurile, speriati ca alegerile anticipate i-ar putea surprinde nepregatiti. Si a mai fost ceva, ceva dezagreabil, scandarile frisonante "PSD! PSD!", amintind de defunctul PCR, semn ca "poporul pesedist" este si nostalgic, si sentimental, si pragmatic.