Publicitatea, sufletul morţii

JURNAL DE ROMÂNIA
Tache măcelaru’ ne recomandă cu talent nişte mezeluri de toată frumuseţea pline de "euri" şi conservanţi. Cică şi mîncatul ăsta e o artă, aşa e, are dreptate, arta de a nu mînca tot ceea ce ţi se dă, tot felul de gospodine şi copilaşi drăgălaşi ne îndeamnă la tot felul de mîncăruri conservate, proaspete de maxim unu, doi sau trei ani, un fel de prospătură conservată, arta conservării este desăvîrşită, ne poate conserva şi pe noi, ca să ne poată servi la începutul secolului viitor proaspeţi şi frumoşi...

JURNAL DE ROMÂNIA
Tache măcelaru’ ne recomandă cu talent nişte mezeluri de toată frumuseţea pline de "euri" şi conservanţi. Cică şi mîncatul ăsta e o artă, aşa e, are dreptate, arta de a nu mînca tot ceea ce ţi se dă, tot felul de gospodine şi copilaşi drăgălaşi ne îndeamnă la tot felul de mîncăruri conservate, proaspete de maxim unu, doi sau trei ani, un fel de prospătură conservată, arta conservării este desăvîrşită, ne poate conserva şi pe noi, ca să ne poată servi la începutul secolului viitor proaspeţi şi frumoşi, industria eurilor şi conservanţilor n-are timp de pierdut, profitul trebuie făcut repede şi fără scrupule, el se bazează ca întotdeauna pe sănătatea noastră, pe nervii noştri, pe sîngele nostru, iar pe cîteva sute de euro, pe cîteva mii se găsesc destui care să-şi vîndă zîmbetul, faţa şi sufletul pentru ca industriaşii profitului şi ai morţii să-şi poată vinde marfa, cancerele se vînd cu ochi albaştri, diabetul are cel mai frumos zîmbet pe micile ecrane, şăgalnic şi plin de viaţă, dulce pînă la ortul popii, industria publicităţii este şi ea în pas cu profitul, cu boala, e de comă, îşi pune la contribuţie mintea, e creativă, trebuie să ţină pasul cu moartea şi cu pretenţiile ei, un rău trebuie împachetat frumos, inteligent şi profitabil, clientul trebuie satisfăcut pînă la ultima perfuzie, cele mai nocive substanţe trebuie vîndute drept bobiţe de rouă, imaginaţia publicitarilor trebuie să facă din Albă ca urîta, Albă ca zăpada, clientul trebuie ademenit cu concepte tradiţionale, otrăvurile sînt servite ca la mama acasă, chiar dacă mama din reclamă a murit de mult, nu te poţi juca deloc cu imaginaţia morţii, e creativă şi ţi se poate vinde ca turtă dulce sau acadea, nu vă fie teamă, secolul e abia la început, de-acum începem să profităm de beneficiile industrializării domnişoarei cu coasa, are cele mai frumoase etichete, cu cele mai frumoase culori, are cele mai frumoase reclame, staţi liniştiţi la locurile voastre, propaganda otrăvii e la îndemîna oricui, cu ajutorul telecomenzii puteţi alege eurile cele mai nocive ca o înlocuire a eurilor voastre, bunicii şi bunicile au fost şi ei scoşi de mult la înaintare, vorba lor domoală, ochelarii lor, privirea lor e plină de înţelesuri şi chimicale, dacă am fi puţin mai atenţi la reclamele lor am vedea oale şi ulcele care ne vorbesc şi ne îndeamnă la o viaţă sănătoasă, aşa că Matache, iartă-mă că te întrerup, fac şi eu acilea o întrebare: ceafa de porc de la mata’ e mai sănătoasă decît verdele de Paris?