Republica Romferendum

Republica Romferendum e tara in care toana oricui se plebisciteaza. Iar toana poate fi prezidentiala, partinica ori etnica, intrucat nimic nu e interzis in efervescenta neostoita a negatiei vesnice. A fi contra e o profesie. Profesia celor multi, care nu stiu sa cladeasca si se feresc sa invete. Gloria se dobandeste mai lesnicios demoland, distrugand, iar "descurcaretii" au "prins" din prima smecheria si stau la taclale de pe-acum cu posteritatea.

Republica Romferendum e tara in care nimic nu-i sigur. E tara in care si ceea ce-i sigur devine incert. Si-n intinderea asta vascoasa de incertitudine, de nesiguranta, oamenii au incetat sa mai creada in ceva. Oricum, nu le-ar fi folosit la nimic credinta. Dar nici intr-atat de speriati n-ajunsesera, incat sa-si amaneteze fiintele precare pentru vreo iluzie pardalnica. Fie ea civila, militara sau religioasa. Traisera secole de-a randul asa, la voia intamplarii, si se obisnuisera sa nu priveasca prea departe. O perspectiva marunta, de cativa ani si gata, orizontul lor se inchidea aproape. Nu trecea dincolo de varful opincilor purtate la sarbatori. Inghesuiti de-o soarta geo-politica potrivnica, romferendienii nu-si concepeau altfel vegetarea milenara, dupa ani si ani de ezitari frustrante, de infrangeri rasunatoare si bajbaieli rusinoase. Lungi si metastazice. Pai, la ce bun sa-ti proiectezi viitorul in straiele orbitoare ale sperantei cand clipa e mereu amenintata, speriata si sfartecata; iar pericolele pandesc la tot pasul, si nu numai in afara tarcului granituit cu sange eroizat, ci si inlauntrul imprejmuirii nedefinitive, cu gardurile indeobste daramate. Destinul istoric ii facuse delasatori si superficiali, caci nefinitudinea firii lor schimbatoare scapa prezentului niciodata terminat. Un prezent dezinteresat de durabilitate, dar supus umil improvizatiei si carpelii. Improvizatia ca metoda de supravietuire, de suspendare a trainiciei organizate in disciplina. Carpeala ca insulta la adresa logicii, a temeinicei asezari a lucrurilor miscatoare si statatoare.

Asadar, Republica Romferendum e si tara anarhiei. A instabilitatii zgomotoase, funciare si inevitabile. Indivizi anarhici pusi sa convietuiasca in sisteme anarhice, aduse de peste mari si indigenizate in pripa. Insuficient si neinteles, in traditia necoapta si isterica a locului cuprins si surprins ciclic de zorul modificarilor de bonton. Coloana infinitului nostru este chiar dezordinea, dezordinea individului si a sistemului. Dezordinea ca fatalitate. Fatalitate in tovarasia careia locuitorii ciudatei tari au deprins arta de a se descurca oricand si oriunde. "Descurcarea" este, indiscutabil, o filozofie de viata, o virtute de capatai, adulata si venerata pe meleagurile cu nume excentric. Si, ca sa te descurci, ti se permite orice, deoarece, printr-o astfel de consensualitate, nimeni nu e nedreptatit. O egalitate de sanse, iarasi originala, de vreme ce hotul nedovedit e negustor cinstit. "Descurcaretii" triumfa si plodesc prozeliti in prostie, de parca un referendum tacit a decis pitoreasca unanimitate. Si, astfel, ratarea proiectului, incremenirea in esec.

Republica Romferendum e tara in care toana oricui se plebisciteaza. Iar toana poate fi prezidentiala, partinica ori etnica, intrucat nimic nu e interzis in efervescenta neostoita a negatiei vesnice. A fi contra e o profesie. Profesia celor multi, care nu stiu sa cladeasca si se feresc sa invete. Gloria se dobandeste mai lesnicios demoland, distrugand, iar "descurcaretii" au "prins" din prima smecheria si stau la taclale de pe-acum cu posteritatea. O ademenesc cu vorba lor uleioasa, pana ce-or "imbrobodi"-o de-i vom plange toti de mila. Dar cui ii pasa? In curand, Republica Romferendum va fi chemata sa raspunda chestiunilor ce-o macina coroziv: e presedintele cel mai mare mincinos din istoria universala?; are premierul fata de european cu papion?; sunt mai occidentale buletinele de vot mazgalite cu cerneala oranj?; sunt casatoriile homosexuale binecuvantate de Biserica?; au dreptul mancatorii de gulas la autonomie? etc. In fata atator intrebari coplesitoare, cetatenii republicii isi vor petrece "Anul Referendumului" in vecinatatea urnelor. Cu veselie si sobrietate flecara, ca doar sunt bagati in seama de autoritatile iubitoare si tutelare de jocuri populare. Netulburata de randuielile coclite, natiunea cea mai consultata in problemele cardinale ale existentei sale e imbiata sa-si plebisciteze, in toiul aderarii, betesugurile. Mofturile si umorile. Ramasagurile cu miza pitica si neinsemnata. Prin urmare, traiasca Republica Romferendum si poporul ei plebiscitat!
Pardon, plebiscitar!