Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anul trecut, pe vremea asta, il sarbatoream, in curtea propriei case, cu bucurie (ca inca era pe picioare) si ingrijorare (pentru ca era vizibil macinat de boala), pe Adrian Paunescu. A plouat, a iesit soarele, am plecat la emisiune, m-am intors de la emisiune. Nu ma puteam desprinde.
N-am vocatie de cioclu sau de prezicator apocaliptic, dar parca simteam ceva. Cand am plecat catre Antena 3, m-a intrebat (cu un ton care aducea mai degraba a neincredere) daca ma mai intorc. I-am raspuns ca evident. Nu parea foarte convins. Cand am revenit, in crucea noptii, s-a luminat la fata. Am ramas - cu marele Dorel Visan, cu niste cunoscuti si cu fidelii lui din Cenaclul Flacara (care au cantat absolut inaltator) - pana s-au pus scaunele pe mese, vorba consumatorilor de cursa lunga. Spre dimineata, desi se vedea cu ochiul liber ca se scurge incet viata din el, Adrian Paunescu prinsese culoare-n obraji.
Contrar obisnuintei, eu am baut vin negru; nu alb, nu sprit. Il adusese Dorel Visan de la Cluj, il incepuse cat am fost eu in Antena si l-am terminat impreuna, baut pe indelete. S-a prelins ca viata...
