Salariul lui Mugur Isarescu

Zilele acestea s-au publicat salariul guvernatorului Bancii Nationale, Mugur Isarescu, si al vice-guvernatorilor, ca urmare a completarii, de catre acestia, a noilor declaratii de avere.

Ce-a aflat tot poporul? Ca Mugur Isarescu are o retributie de putin peste 6.000 de euro, domnia-sa incasand, anul trecut, aproape 3 miliarde de lei. Prim-viceguvernatorul Florin Georgescu ridica, lunar, de la BNR, aproape 6.000 de euro, iar viceguvernatorul Cristian Popa, 5.500 de euro, cam la fel cat Eugen Dijmarescu.

Dincolo de enuntarea acestor cifre, se ascunde o realitate romaneasca. In mod evident si demonstrat, creierele Bancii Centrale au contribuit la indepartarea colapsului financiar, prin masurile de politica monetara luate. Hulite uneori, dar apreciate atunci cand contribuiau la calmarea inflatiei, care loveste in tot si toate.

Nu plangem de mila bancherilor, ca incaseaza prea putin si nu le ajung banii de-un pantof italienesc, de-o cravata sau un parfum frantuzesc ori de-o cina festiva. Problema care se pune vine din domeniul moralitatii in acest business. Banca Nationala nu este gardianul cursului de schimb valutar si-atat. Nu mai face asta de mult. Influenta sa este simtita doar in masura in care fluctuatiile pietei valutare sunt speculative si dauneaza sanatatii economice in ansamblu.

In rest, in special prin Directia de Supraveghere Bancara, BNR vegheaza (de-adevaratelea) asupra sistemului bancar, care, intr-o economie de piata, trebuie sa fie imaculat, tocmai pentru ca reprezinta un stalp de rezistenta al oricarei societati moderne. Cu alte cuvinte, mintile de la Banca Centrala trebuie sa intuiasca si sa previna, prin reglementari, legi si luari de atitudine, orice derapaje de la bunul mers al banilor in circuitul financiar al tarii si nu numai.

Multi s-au minunat de salariile considerate astronomice ale oamenilor de la Banca Centrala. Ca ar fi prea mult, ca ar fi pe nemunca, ba ca ar fi disproportionat fata de alte sectoare, ca sunt ridicol de mari pentru nivelul de trai din Romania.

Constienta fiind ca voi leza numeroase persoane, imi ingadui sa afirm, documentat si argumentat, ca veniturile mai-marilor de la Banca Nationala sunt, intr-adevar, mari fata de cele ale simplilor slujbasi, sunt decente in lumea afacerilor, dar sunt derizorii in raport cu raspunderea, prestatia si implicatiile pe care le presupune decizia unui bancher de top. Si, in comparatie cu veniturile celorlalti bancheri, de la bancile comerciale, sunt chiar umilitoare.

Functionarii de rang inalt de la orice banca comerciala, daramite presedintele, vicepresedintii si membrii din Consiliul de Administratie, sunt platiti cu peste 10.000-15.000 de euro pe luna. Cei care au si actiuni la acele institutii bancare mai primesc si la sfarsitul anului dividende, a caror valoare nu este de neglijat.

Intr-adevar, fata de CNVM, salariile bancherilor de la BNR sunt mari. Dar, de mult timp, Banca Centrala produce profit, nu mai este o institutie bugetara, care sta la mila si constiinta contribuabilului.

Si fata de asiguratori, brokeri, publicitari, medici din sistemul privat, comunicatori, vedete etc., sefii BNR au lefuri absolut decente, care nu sar calul dispretului. Cei care fac un caz din veniturile celor de la Banca Centrala uita ca functionam intr-o noua epoca social-economica si politica in care se recunoaste faptul ca nu suntem egali, inca de la nastere, si ca inteligenta, performanta, plus valoarea se platesc si se rasplatesc.

Un singur motiv de revolta interioara si publica accept si sunt intru totul de acord cu ea, in legatura cu veniturile obtinute pe cai neortodoxe, prin speculatii in rasparul legii ori prin primire de mita, in schimbul avantajelor oferite. Numai ca, in ceea ce priveste Banca Centrala, nu exista defel o astfel de suspiciune si, pe cale de consecinta, retributiile celor de acolo sunt rodul muncii si activitatii lor intr-un sistem, ce-i drept, profitabil. Dar nu arogant de profitabil, cum am putea da multe exemple, pana in josul paginii.